Poezia de pe perete

Marțea mă tund/ și-mi pun cămașa-n dungi,/ pirogravez tro­tua­rul alb cu pasul/ și mîinile din cot îmi cresc mai luuuuungi:/ ce-aduce cli­pa înmulțește ceasul/ 1,20, 30.000

Galeriile „Pod-Pogor” de la Mu­zeul Literaturii Române din Iași l-au primit marți, 26 noiem­brie, pe Cristian Bădiliță. Cunos­cutul scriitor, poet și doctor în istoria creștinismului și-a trans­for­mat poeziile în lucrări grafice. El a ținut să menționeze că „poe­ti­cul, asemenea sacrului, sînt două valori umane, iar în operele mele se regăsesc permanent ambele. Aceas­ta este o expoziție care tre­buie citită, nu studiată. Textul es­te esențial pentru aceasta pentru că din el izvorăște lucrarea. Prin aceste planșe se recreează poezia și poemul se recompune prin aces­te imagini.”

Tot cu această ocazie, poetul și teologul Cristian Bădiliță a ți­nut o conferință despre originile Crăciunului, despre data acestuia și a explicat semnificațiile pom­ului de Crăciun. „În primele trei secole ale creștinismului nu se săr­­bătorea nașterea Mîntuito­ru­lui și nici a unui sfînt. Se credea că naș­terea întru veșnicie, adică moar­tea, era cea care trebuie come­mo­rată.”

Teologul a explicat motivele care au declanșat sărbătorirea Cră­ciunului, dar și simbolistica anu­mitor obiceiuri. „La conciliul de la Niceea, în anul 325, s-a ho­tă­rît serbarea Nașterii Mîntui­to­rului. Inițial a avut ca motiv combaterea unei sărbători egip­tene, care se serba pe șase ianua­rie și de aceea prima dată a Cră­ciu­nului aceasta a fost.” Cristian Bă­diliță a arătat că din punct de ve­dere istoric Nașterea lui Iisus Hris­tos ar trebui serbată vara și nu iarna.

Constantin cel Mare însă, do­rind să unească o sărbătoare în cinstea renașterii soarelui cu săr­bătoarea creștină, a hotărît ca 25 de­cembrie să rămînă data Cră­ciunului. „Prin urmare, săr­băto­rile de iarnă au rădăcini în Cultul Soarelui care de fapt serbează re­nașterea luminii. Iar Iisus, cum mai este supranumit și Lumina lumii, conciliul a decis unirea ce­lor două sărbători, mai ales că prin această decizie se excludea componenta păgînă.”

La final, Cristian Bădiliță a ex­plicat și semnificația pomului de Crăciun, care inițial era un pom oarecare și reprezenta păcatul ori­ginar.

Tot atunci s-a înrădă­cinat ide­ea că fructul din care au mușcat primii oameni a fost mă­rul, acesta fiind de fapt, fructul cu care se împodobea acest pom.

Andrei MIHAI