În căutarea iubirii, printre jucării

Pe acordurile unui pian își fac intrarea cîți­va copii zglobii, care au transformat scena în­tr-un parc de joacă. Sala răsună de chicotele lor, în timp ce cuburile și mașinuțele le cap­tează atenția celor două grupuri de fetițe și băieței. Joaca e în toi, cînd o copilă năz­dră­va­nă, cu părul împletit în două codițe, le strică construcțiile și încearcă să-și atribuie una din mașinuțe. Ușor, ușor, joaca lor se apropie de sfîrșit, iar lumina se stinge treptat. Terenul de joacă a fost înființat la Ateneul Tătărași, joi, 26 mai, de la ora 19.00 cînd a avut loc la premiera Spectacolului de Operă „Căsăto­ria secretă”, de Domenico Cimarosa.

Scenariul îi aduce în prim-plan pe Caro­li­na, fata cea mică a lui Geronimo, și pe Pao­li­no, servitor la curtea acestuia. Cei doi se căsătoresc în secret, fără ca măcar cineva să știe de relația lor. Aceștia reușesc să cîștige, încă de la început, simpatia publicului, pri­mul lor duet fiind răsplătit de un ropot de aplau­ze. Intriga se declanșează atunci cînd contele Robinson se îndrăgostește de Carolina, confundînd-o cu fata cea mare, Elisetta, iar Fidalma, mătușa copilelor, mărturisește că i-ar face plăcere să se mărite cu Paolino. Cele două surori par desprinse din universuri diferite. În timp ce Carolina are părul negru și poartă o rochiță înflorată, fata cea mare este adeptă a stilului rock, îmbrăcată în ne­gru din cap pînă-n picioare, cu lanțuri atîr­nîn­du-i de vestă și cu un batic pe cap.

La pauză, cînd cortina se trage, un domn din fața mea strigă din toate puterile: „Ce-zar, Ce-zar”. Se pare că acesta a venit special pentru a-l asculta pe pianistul spectaco­lu­lui, care se află undeva în spatele scenei. Aplauzele care încearcă să acopere glasul hotărît care răsuna în toată sala, le-au dat curaj tinerilor, revenind, parcă, cu și mai multă energie.

Contele își face intrarea îmbrăcat cu o cămașă roz și o pereche de pantaloni mu­lați. Încă de prima dată, cînd observă că pe­ți­to­rul surorii ei îi acordă atîta atenție, Carolina încearcă să-l convingă că e nepotrivită pentru el. „N-am citit literatură/ Și nici n-am pic de cultură”, spune fata cea mică retrăgîndu-se cîțiva pași. Văzînd că nu are cîștig de cau­ză, contele dă buzna peste Geronimo să rene­gocieze condițiile căsătoriei și implicit, vi­i­toa­rea soție. Astfel, cei doi hotărăsc că cea care se va mărita va fi Carolina, dar nu înain­te ca tatăl fetei să primească ceva în schimb. „Cinci zeci de mii de lire și zestrea ți-oi lăsa”, îl ispitește contele.

Speriați de insistențele celor din jur, cu­plul, Carolina și Paolino, hotărăște să fugă de acasă, pentru a trăi fericiți îm­pre­u­nă, dar decid să se întoarcă, pentru a cere binecuvîntarea tatălui. „Dar, în fine, v-am iertat”, le spune Geronimo, în timp ce contele, vizibil afectat de căsătoria protagonistei, pare să fie fericit că va pleca acasă cu Eli­setta soție.

de Florentina TITULEAC