Fiica lui Hippocrate

Bunică-mea se plîngea într-o zi că nu mai trece nimeni pe la ea și nu, nu se referea la noi, ci la consătenii ei care acum ceva timp se tot văitau că îi dor oasele, mușchii sau că „i-o pă­lit o răceală de numa`”. Păi să vezi ce artă făcea bunica, în vremurile sale bune, cu ventu­ze­le, uneori avea și cîte trei-patru per­soane pe zi și toți plecau de la ea de parcă se născuseră a doua oară. Sau descîntecele pe care le făcea – par­că ne pregăteam de vreo ceremonie, a­dunam busuioc, încălzeam multă apă, aduceam ulei nu știu de care și alte ierburi aromatice. Primăvara și vara umbla pe toate cîmpurile și aduna plante pentru tot satul și cînd venea cîte cineva la ea, punea oala pe plită și făcea un ceai de mu­șe­țel, de coada calului, șoricelului sau de alte zeci de cozi.

Odată, aproape de casa ei, a­vea o familie cu mulți copii și unul din­tre ei plîngea continuu și uite așa, după cîteva zile, toată mahalaua în­cepuse să o ia razna. Toți numai des­pre asta vorbeau „Ce-i face, cop­chi­lului ăluia de tot zbiară?”, se întrebau sătenii între ei. Mama be­be­lu­șu­lui s-a dus cu el la bunica. L-a des­cîn­tat, dar el tot plîngea și atunci s-au decis că e momentul – au deschis fe­reastra, mama copilului stătea cu el în brațe pe de o parte și bunica pe par­tea cealaltă și cel mic a fost tran­sferat sau „vîndut”, cum se spune la țară, de pe o parte pe alta. Și-a tă­cut copilul, nu știu ce s-o fi întîmplat în timp ce el trecea fereastra sau ce a vă­zut, dar a tăcut.

Și acum… acum s-au prăfuit ven­tuzele, au mucegăit plantele, fi­indcă nu prea mai are cine să le bea, fe-restrele stau deschise, dar nu mai in­tră nimeni prin ele. Cum să-i spun bunicii mele că doctorul Google i-a furat meseria și că de fapt el nici mă­car nu poate să facă ce făcea ea o­da­tă? Am înnebunit cu toții. Dăm o cău­tare la dl. Google precum că ne doa­re într-o parte și el ne răs­punde: „Cancer!”. Murim de inimă grea, cînd de fapt avem un simplu junghi pe care bunică-mea l-ar putea rezolva, în două-trei minute, cu un ou crud și oleacă de tărîță.