Don Quijote la oră de vîrf

Slavă Domnului că nu am fost atît de credul ca americanii lui William Miller, cel care a cre­zut că a doua venire a lui Iisus va fi în 1844. Mă bucur că nu am cre­zut nici în visele pe care le-a avut ma­re­le seismolog al Româ­ni­ei sau în pe­rorațiile lui Vadim Tu­dor de la talk-show-ul lui Marius Tucă, de pe vremea cînd bretelele lui erau un reper jurna­lis­tic. Dar de mai bi­ne de un an de zile am impresia că mă tot uit la trailer-ul unei apoca­lip­se și că fac parte din ea.

Parcă a­ud în fun­dal vocea groasă care-mi spu­­­ne „în această iarnă pregătește-te să rămîi șocat”.

De cînd cu primele semne ale crizei care ne-au adiat frunțile mult prea încrețite, România nu nu­mai că a intrat într-un colaps fi­nanciar (de vreo patru ori pînă acum), dar se îndreaptă înspre o groapă atît de mare, încît regimul franchist e un puști pe lîngă ce ni se pregătește. Una e să asculți dis­cursurile unui Bolcaș, dar cînd vezi că toate postu­rile de te­le­vi­zi­une vorbesc de cru­ciade e­co­no­mice, intifade ci­vi­le și in­su­re­cții politice, începi să îți pui se­mne de întrebare.

Aceste posturi sînt acum vo­cea de care vă spuneam a­di­nea­uri, dar din păcate ele nu du­rea­ză nu­mai un minut, ci chiar 24 de ore. Parcă îmi suflă în ceafă, pregătindu-mă pentru ce este mai rău. Cred că sînt pregătit. Am as­cul­tat-o pe Monica Ta­toiu vreo două luni. Dacă a­cea­stă doamnă hăi­tuită de toate forțele politice ma­lefice a reușit, eu de ce să nu pot? Treaba este serioasă, l-am văzut pe Radu Mazăre în costum militar, clipele sînt numărate. Sin­gura problemă știți care este? Cum putem lupta împotriva mo­ri­lor de vînt?

George GURESCU