Dimineața la cămin

„În situații din astea, în care un grup de hoți vrea să pună mîna pe țară, pot fi de acord cu frauda­rea alegerilor, numai să nu iasă ei”, îmi spune Bogdan. Nu mai stau să-i explic că, mai mult de-atît, îl prefer pe cel ca­re își gîndește frazele și vor­beș­te corect și răspicat înaintea celui ca­­­re se precipită și e coerent nu­mai pentru alegătorii care filtrea­ză din al său discurs doar „schimbare”, „pensii” și „locuri de mun­că”, fără a lua în seamă agramatis­me­le.

Poate-i o problemă perso­na­lă, dar mă deranjează ideea u­nui om care aspiră la conducerea unei țări a cărei limbă nu o cu­noaș­te.

***

„Cum poți să votezi cu dic­ta­to­­rul?”, mă întreabă An­dre­ea la te­lefon. „Cum poți să votezi cu rep­re­zen­tantul partidului condus din spa­­te de cel care a provocat bă­taia a sute de studenți cu 20 de ani în urmă?”, îi răspund. Mă face îndoctrinat, îi spun că despre po­li­tică și fotbal n-avem ce vorbi. Oricum nu-mi place fotbalul.
***

„Omul ăsta în cinci ani n-a fă­cut nimic”, îmi spune Alex su­pă­rat și mai ia o gură de coniac. I-aș spu­ne că a făcut Iliescu destule-n ze­ce, dar capul îi e deja pe masă. A dormit așa toată noaptea.

***

Înainte să-și dea seama că glu­­mesc, Vanea se uită urît la mi­ne cînd îi spun că am votat cu tri­mi­sul Partidului la Moscova.

Duminică sau luni, 7 decembrie, la 4 dimineața, cînd mă în­torc în cămin, constat că numai ba­­­sara­benii de la palier așteaptă cu in­te­res rezultatul final al ale­ge­ri­lor. Și asta cu mai mult interes de­cît față de cele de peste Prut, un­de mai mult ca sigur se va re­cur­ge la anti­ci­pate. Mihai toarnă, din butoiul ma­re de plastic, de var­ză murată, vin la „pațani”, în timp ce, fără să-și dea seama, Alex cîntă „Nu mă las de limba noastră”.

Ioan STOLERU