Temperatura Ideală (II)

Nao și cu mine habar n-avem cînd Tabu e acasă sau nu. Ușa lui e mereu închisă, iar dincolo de ea e liniște. Pe de­desubt se zărește mereu o dîră de lumină, dar asta nu în­seam­nă mare lucru. Se întîmplă să treacă pe sub ochii noștri, să sa­lu­te și să întrebe ceva, ca peste cinci minute și să ne întrebăm ca proștii: Tabu a plecat sau a ve­nit?

Discreția asta a dezvoltat-o în Uganda, în vremea în care era sfătuit discret să se mute pentru o vreme din apartament, mai a­les după ce scria cîte un articol legat de armată și servicii se­cre­te. De teama serviciilor nu pu­­blică poze cu el pe rețelele de socializare, deși îi place să aibă și să facă poze. Tabu fo­to­gra­fi­a­ză totul, fără discriminare: masa de Ziua Recunoștinței, ma­ne­chi­ne din plastic, ziduri de muzeu, e­cranul pe care Obama ține un discurs. Îi place de Obama, mai ales că a dat mîna cu el la un e­ve­niment.

Din cînd în cînd, Tabu scrie bucăți de proză scurtă pe te­le­fon, pe care le postează imediat pe Facebook. Cel mai recent frag­ment, publicat miercurea tre­cută la ora 23.07, începe așa: „Cerul s-a întunecat. Vîntul biciuia frunzele și le făcea să fluiere cu furie”. Mie mi-a plăcut mai ales spre final, unde descrie un preot cu mustățile întărite de pe urma meiului fiert băut. I s-a propus odată, cu banii jos, să scrie un roman, dar a refuzat din lipsă de timp.

Dincolo de ușa aparta­men­tu­lui, Tabu are un aer cumpătat, fermecător, inteligent, fie că e la costum sau în haina lui tra­dițio­na­lă, azurie. Cînd mergem la vreo conferință, cunoaște pe toa­tă lumea, glumește, schimbă cărți de vizită, face networking. În Washington, D.C., se simte ca peștele în apă, pentru că „toată lumea e acolo”. Tabu știe să des­chi­dă ușile Americii, iar A­­me­rica îl așteaptă de fiecare dată cu zîmbetul ei complex, ce include o anumită căldură. De Ziua Re­cu­noștinței, Tabu a primit pulpa curcanului.

Apartamentul în care locuim are un balcon care dă direct spre trotuar, intrăm pe acolo cînd e deja cineva acasă. Din camera lui, Tabu n-are cine știe ce pri­ve­liș­te: vede garajul de pe partea cealaltă a străzii și niște copaci, precum și mașini parcate re­gu­la­mentar. Chiar și așa, din ca­mera lui, Tabu vede America.

Vlad ODOBESCU este  în Arizona, Statele Unite ale Americii de Nord, fiind beneficiar al unei burse în cadrul „The Hubert H Humphrey Fellowship Program”