O gură spartă

De la bun început nu am gustat spi­ritul ecologist al lui Remus Cer­nea. Îmbinarea activismului cu po­li­tica de mucava niciodată nu a func­țio­nat bine la noi, iar, în final, tot trebu­ia să-ți alegi tabăra din care faci par­te. Inițial am văzut-o ca pe o glu­mă, însă, privind în ansamblu, candi­da­tu­ra lui Cernea la alegerile pre­ziden­țiale din 2009 nu a fost doar o sim­plă poantă pe care voia să o facă establishmentului politic românesc.

De ce a vrut să fie parlamentar și, mai a­les, din partea PSD-ului, încă nu am af­lat; nu înțeleg ce fel de reformă a cla­sei politice voia el să facă, dacă era co­leg cu Hrebenciuc, Mazăre sau cu Dan Șova. Însă, pentru un lucru merită apreciat, oricît de stîngaci l-a făcut. A vorbit direct despre relația Biserică–Stat și, mai nou, despre si­tuația căsătoriilor homosexuale la noi în țară.

Într-o societate unde nici un po­litician nu e în stare să vorbească des­chis despre asta, într-un peisaj me­dia unde despre gay se vorbește doar cînd e vorba despre legislația fran­ce­ză sau Lady Gaga, nu-i de mirare că a fost primit cu bobîrnace din par­tea unor politicieni.

Poate dacă Antonescu (sic!) ar fi vorbit despre acest subiect, s-ar fi creat mai multă vîlvă, s-ar mai fi vor­bit despre ce-ar fi făcut Băsescu în si­tuația asta și ce părere ar fi avut Pon­ta despre pactul USL. Dar cum în­că e duminică, la ora la care scriu textul, ne mulțumim cu declarația de colț de stradă pe care a adus-o Puiu Ha­șot­ti, cîndva ministrul Culturii. „Eu nu am absolut nimic să le reproșez ho­mo­sexualilor, îi consider doar niște oameni bolnavi. Homosexualitatea nu este o stare firească, nu este o re­­lație naturală”, ar fi declarat parlamentarul, conform Hotnews.ro. Di­rect cu bîta în baltă. „Prea bun, prea ca la țară”, vorba sloganului celor de la Napolact. Asta se înscrie în cic­lul declarațiilor năstrușnice, să nu ui­tăm atunci cînd nu a fost de acord cu pre­levarea de ADN de la voievozii fa­mi­liei Basarabi, pe motiv că mai im­por­tantă e moștenirea lasată de ei și că vo­ievozii oricum s-au „simțit” ro­mâni. Chit că la vremea respectivă nu prea se știa ce înseamnă a fi român.

Așa că nu era privit Cernea cu prea multă seriozitate, acum, că s-a pus pe un teren atît de minat, va fi pus în colțul ingraților, devenind materi­al bun numai la voturile pe bandă din Par­lament. Hașotti a și cerut re­tra­gerea sprijinului politic pentru aceas­tă extravaganță. Așa se întîmplă cînd ai o gură spartă. Oricum, su­bi­ectul va rămîne la fel de vulnerabil, politicienii noștri se vor ocupa doar de po­li­tica adevărată, cea pe care o ve­dem la televizor.

George GURESCU