Liege, orașul Crăciunului

Cînd am acceptat să continui o par­­­te a studiilor în Liege m-am în­tre­­­bat adesea dacă orașul mă va ac­­­cepta. Locul este mai mereu trist, cu străduțe înguste pavate cu piatră cu­­­­­bică, cu rîul Muza („La Meuse”) me­­­­­reu tranzitat de ambarcațiuni ca­re transportă materiale de construc­ții și clădiri construite după același ti­­­­par menite să îți anihileze simțul o­rien­­­­tării. Cerul mereu în­crun­tat pri­­­­­vește de sus oamenii, parcă bles­te­­­­­mați să poarte pelerine de ploaie aproa­pe în fiecare zi. Pe parcurs am în­­vățat să mă adaptez, să iubesc ploa­­­ia, să descopăr algoritmul stră­du­­­­țelor înțesate de magazine, să zîm­­­­besc, să observ, să îndrăgesc fi­e­­­­ca­re moment.

Brăduț cu miros de vin fiert

Și pentru a se răzbuna pe vre­­­mea neprielnică, Liege-ul s-a îm­­bră­cat în haine de sărbătoare. De cum se îmbină ziua cu noaptea în­ce­­­pe spectacolul de lumini de pe fie­­­care străduță din centru. Moșii Cră­­­ciun din vitrinele magazi­ne­lor îmi zîmbesc larg aducîndu-mi amin­­­te de visele copilăriei. În centru s-a organizat, ca în fiecare an „Village de Nöel”. Cordonul de stan­­­duri a devenit, prin mărimea și du­­­rata sa, cel mai important centru co­­­mercial organizat de Crăciun. În fie­­­care an el aduce în Liege un pu­blic estimat la 1.500.000 de per­soa­ne, atrăgînd din ce în ce mai mulți tu­­riști. În acest an, „Piata de Cră­ciun”, sau „Marche de Nöel” cum o nu­mesc belgienii a recreat în cen­trul istoric al orașului, Piața Saint Lam­bert, spiritul și magia săr­bă­to­ri­­lor de iarnă printr-o am­bian­ță fes­ti­­vă și prietenoasă.

Și pentru că cei din Liege rar se bu­­­cură de ninsoare, organizatorii din acest an s-au gîndit să con­stru­ias­­­­că în inima orașului o pîrtie arti­fi­­­­cială spre încîntarea celor mici. La ba­­za pîrtiei, mai multe standuri cu di­ferite bunătăți asigură în ace­lași timp și bună dispoziție a pă­rin­ți­lor ca­­re se grăbesc să guste vinul fiert o­fe­rit de către comercianți. Pen­tru cei tineri și ceva mai curajoși, bel­gi­e­­­nii produc așa numitul „peket”. Tă­­ria te îmbie cu diverse aro­me de fruc­te și ciocolată în­cin­gînd spi­ri­te­le. Pe lîngă licoarea lui Bachus, co­me­r­­cianții oferă o gamă lar­gă de pro­­duse specifice zonei mon­tane, bom­boane, ciocolată, nuga și pră­ji­turi ca­re mai de care mai aro­ma­te.

Nu-mi rămîne decît să mă bu­cur împreună cu prietenii mei de pa­­­tinoarul din fața Catedralei, să ad­­­mir standurile cu obiecte deco­ra­ti­­­­ve, cu suveniruri, cu lumînări par­fu­­­­mate și decorații pentru pomul de Cră­­­ciun. Mă intersectez adeseori cu tineri îndrăgostiți, zîmbesc vă­zînd bucuria de pe chipurile copii­lor și ascult colindele ce răsună la fie­­­care colț de stradă. Liege-ul m-a ac­­­ceptat.

Cristina BOTEZATU (Belgia)