Dilema Țăranului Român

În urmă cu o săptămînă, auzeam de scandalul de la Muzeul Țăranului Ro­mân (MȚR). Cu toții ne-am făcut cru­­ce, unii din dispreț pentru cei din sală, alții pen­tru cei care au organizat miș­ca­rea de pro­test. Extremiștii se cer­tau între ei, ortodoxia era scuturată pe toa­­te păr­ți­le, iar în mijloc stătea ță­ranul, care avea o criză de sexualita­te. Bi­neîn­țe­les, a fost penibil să boico­teze un ast­fel de film, de unde, zic eu, au fost și atî­tea remarci acide la adre­sa acelor pro­testatari. Dar pentru mine, mai rău mi se pare că acest su­biect nu a fost dez­bătut cu seriozitate dincolo de bîr­fulițele de la televizor și de campa­niile organizate de ONG-uri­le ro­mâ­nești.

Putem spune că un grup de pro­tes­tatari nu reprezintă întreaga socie­ta­te românească, în final, la MȚR, nu au fost cei 90% dintre români, care s-au declarat ortodocși la ultimul recen­să­mînt. Acest subiect, alături de mult bla­matul „parteneriat” biserică-stat, nu au fost niciodată dezbătut în mod serios în România. Cîți politicieni au recu­nos­cut că sînt de acord cu homosexuali­ta­tea? Nici măcar să nu îndrăznim să-i în­trebăm ce părere au despre căsă­to­rii­le de același sex. Singurul personaj ca­re a vorbit a fost Gigi Becali și ui­tați unde a ajuns el. La fel ca-n problema cărnii de cal și a aderării la spațiul Schen­gen, partidele ar trebui să își asu­me o poziție coerentă. Numai uitați-vă la comentariile de pe forumuri sau din presă, femeile sînt cele mai des­chi­se, iar bărbații care nu au nimic îm­po­trivă, își încep textul cu „mie-mi plac femeile”. Nu cumva să-i „acuze” ca­re­va că-s homosexuali.

Homosexualii și ateii nu vor fi accep­tați în totalitate de toți oame­nii, în viitorul apropiat. Și în Statele Uni­te ale Americii, sînt regiuni la fel de con­servatoare și rigide ca România. Tot în SUA, clinicile de avort sînt te­rorizate de fundamentaliști, mai ceva decît proiecțiile de film de la MȚR. Doc­torii sînt urmăriți, bătuți, iar nu­me­roase clinici au fost atacate cu cocktail-uri molotov și bombe artizanale (în România, lucrul ăsta nu s-a întîmplat). Dar în SUA, față de România, pre­șe­dintele țării a vorbit despre homosexualitate și chiar susținut o lege în această privință. În Franța, au ieșit mii de oameni împotriva unei legi care sus­ținea adopția pentru cuplurile de ace­lași sex, dar președintele socialist, la rîndul său, și-a susținut punctul de vedere în fața oamenilor.

Nu trebuie să-i punem la colț pe cei care sînt contra și să-i acuzăm de pro­zelitism, ar fi o dovadă a lipsei de în­țelegere, dar politicile durabile, chiar dacă încep cu ONG-urile, nu trebuie să se termine tot la ONG-uri sau la o pro­iecție de film. Sînt curios care-i opi­nia lui Ponta sau a lui Traian Băsescu des­pre acest subiect. Ar trebui să-i în­trebăm, deși s-ar putea ca cineva să spu­nă că sîntem gay.

George GURESCU