268 DE ZILE ÎN DEȘERT – Orașul corturilor (IV)

Teme de campanie se tot găsesc. În A­rizona, la granița cu Mexicul, trăiesc su­te de mii de imigranți ilegali. Acum vreo zece ani, Arpaio a început să ia la pu­ricat cartierele hispanice. Inclusiv u­ne­le măsuri din pușcărie, precum scoa­­te­rea sării și piperului din mîncare, a fost citită ca o pedeapsă su­pli­men­tară pen­tru mexicani, știuți ca iubitori de con­­di­mente. Arpaio tranșează ches­tiu­nea scurt: „Dacă-ți place piperul, nu o­mo­rî oameni. Nu intra în mod ilegal în țara noastră, nu comite violuri, nu face a­faceri cu droguri”.

Acuzațiile de „racial profiling” mai de­grabă l-au întărîtat. Spune că doar a­nul trecut a prins 4.000 de „ilegali” și i-a predat autorităților federale, care ar fi trebuit să-i deporteze. „Atunci de ce 36% din cei 4.000 s-au întors în în­chi­so­rile mele? Din nou și din nou. Un individ aflat aici în mod ilegal s-a întors de 26 de ori. Ar trebui să se întoarcă în țara lui.” Lupta împotriva migrației i­le­gale e pasiunea lui cea mare, oricum n-are hobby-uri.

De curînd, l-a dat în judecată pe pre­ședintele Barack Obama, după ce a­ces­ta a anunțat o nouă lege, ce va „ierta” mi­lioane de imigranți ilegali de de­por­tare. Zice că n-o face pentru vo­turi, „lenjeria roz îmi era de ajuns ca să fiu reales”.

Arpaio însuși e un produs al mi­gra­ției. Părinții, italieni sută la sută, s-au stabilit pe Coasta de Est. Maică-sa a mu­rit cînd l-a născut. Joe a crescut to­tuși, taică-su a trebuit să-l paseze de la o familie de italieni la alta cît își creș­tea afacerea. A deschis mai întîi un mic ma­gazin, apoi încă două. „Tata era ameri­can, dar era foarte pro-italian. Singura da­tă cînd am văzut un meci de baseball a fost cînd m-a luat din Massa­chu­setts la New York, pentru a-i vedea pe cei de la New York Yankees. Singurul mo­tiv pentru care m-a dus să-i văd a fost pentru că era un faimos jucător i­ta­lian, pe nume Joe DiMaggio, italian, și Phil Rizzuto. Cînd mergea să cumpere pantofi, trebuiau să fie pantofi italieni. Dar iubea țara asta.”

Vorbește rar și apăsat, își în­cleș­tea­ză pumnul cînd zice „I fight with…” Are un nas rotund, gușă pleoștită, sugrumată de guler, freza pe-o parte. Se încruntă în­­truna, dă bine în poze. Joe Arpaio nu vorbește bine nicio limbă străină, nici mă­car italiană; dar se încruntă, și oameni­lor le place să-l vadă așa, pus pe fapte mari, ca într-un veșnic afiș electoral.

Vlad ODOBESCU este în Arizona, Statele Unite ale Americii de Nord, fiind beneficiar al unei burse în cadrul „The Hubert H Humphrey Fellowship Program”