Un articol doborîtor, boss…

Deranjul penal care s-a pogorît asupra lui Viorel Hrebenciuc a pro­dus una dintre cele mai fascinante stenograme pe care ne-a fost dat s-o vedem. Ea se regăseşte în referatul prin care DNA a început ur­mă­ri­rea penală împotriva lui Dumitru Iliescu, fostul şef al SPP, Viorel Hrebenciuc şi Dan Şova.

Partea cu Dumitru Iliescu este mai puţin relevantă. Sigur, e grav că acesta sustrăgea informaţii se­cre­te din dosarele DNA, dar ceea ce îi cerea el în schimb lui Hre­ben­ciuc erau nişte potlogării: un job pentru fiică-sa, să păstreze pe ci­ne­va în funcţie, să debarce pe alt­ci­ne­va.

Mult mai importantă este con­ver­saţia dintre Hrebenciuc şi Dan Şova. Cei doi puneau la cale promovarea rapidă a unei legi de am­nistie şi graţiere, precum şi abrogarea unui anumit articol, numărul 13, din legea 78 din 2000, o lege spe­cială de luptă împotriva marii co­rup­ţii, adică exact a acelei forme de corupţie generată de politicie­ni.

Să-l citim împreună: „Fapta per­soanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat ori într-o asociaţie fără scop luc­rativ sau fundaţie şi care foloseşte influenţa ori autoritatea sa în sco­pul obţinerii pentru sine ori pentru al­tul de bani, bunuri sau alte foloase ne­cuvenite se pedepseşte cu închi­soa­re de la 1 la 5 ani”.

„Boss, ăsta e un articol doborîtor”, zicea Hrebenciuc şi aducea un fals argument. El susţinea că ori de cîte ori, ca parlamentar, ar în­cer­ca să atragă fonduri către o localita­te din colegiul său, pentru ca primarul să facă un drum, ar putea fi agăţat penal cu acest articol. Fal­sul este izbitor: le­gea vor­beş­te de „foloase ne­cu­venite”, nu de ori­ce fel de foloase. În plus, nu există – sau eu nu cunosc cel puţin – nici un caz în care această lege, veche de 15 ani, să fi sancţionat un demnitar care a intervenit în folosul unei co­mu­nităţi.

Avem în schimb exemple de dem­nitari care au fost sancţionaţi cu ajutorul acestui articol – şi de fie­ca­re dată a fost vorba de un folos ca­re le revenea lor, în mod necuvenit. Îl avem pe Adrian Năstase, condam­nat de două ori în baza acestui ar­ti­col, în dosarele „Trofeul calităţii” şi „Zambaccian”, apoi îl avem pe Dan Voiculescu, condamnat în do­sa­rul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare, plus o co­hor­tă consistentă de parlamentari şi miniştri aflaţi în diverse stadii de anchetă sau judecată. Absolut niciunul nu are insomnii penale pentru că a vrut să asfalteze un drum.

Stenograma Hrebenciuc are ma­rele merit că arată cît de vie a rămas în activul PSD dorinţa de a relaxa legislaţia penală, în pofida tentativei eşuate din 10 decembrie anul trecut, zi intrată în istorie sub numele de „marţea neagră”. O men­ţiune aparte merită raportarea faţă de acest subiect a liderului PSD, premierul Victor Ponta. Ori de cîte ori a fost confruntat cu ea, aces­ta a răspuns în felul următor: „Nu voi fi niciodată de acord cu amnistia sau graţierea faptelor de co­rup­ţie prevărute de Codul Penal (subl. mea)”.

Evaziunea premierului este evidentă. Articolul „doborîtor”, ca şi altele care vizează corupţia po­li­ti­cienilor, nu sînt prevăzute in Codul Penal, ci în legi speciale. Des­pre acestea, dinspre Victor Pon­ta, nu a venit niciodată nimic.

de Liviu AVRAM