Rocada Geoană – Blaga sau unde dai și unde crapă

Victoria lui Ponta asupra lui Geoa­­nă s-a terminat cu un schelălăit trist în PSD, din scaunul de șef al Senatului lătrînd acum vioi „buldo­gul” Blaga, readus în prim plan de o miș­care politică a cărei rațiune sca­pă bărbaților de stat, mari sau mici Ti­tulești.

Funcția, la catafalcul că­re­ia Ponta poate depune de acum îna­inte toate legile și suspendările ima­gi­nate noaptea și trezite la realitate ziua, s-a dovedit nu doar importan­tă, dar și extrem de utilă pentru întreaga Coaliție. „Calculul greșit”, eti­che­ta lipită de Iliescu pe rocada Geoană – Blaga instrumentată de urmașul „prostănacului”, a dus la re­vi­go­ra­rea pragmatismului în Co­a­li­ție și la un troc cu miza ridica­tă. Secretariatul ge­neral al Guvernu­lui, placa turnantă a marilor afaceri cu instituțiile statului, cuibușor de ne­bunii pe bani publici și adăpost pen­tru fini, nepoți și clientelă, adică o comoară la casa oricărui partid, de la Miki Șpagă la Daniela An­dre­es­cu, a fost dat la schimb pentru șefia Senatului. PDL a strîns din dinți în fața preten­ți­ilor UDMR, previzibile pentru un partid care a știut întotdeauna să-și joace bine astfel de cărți, și a dat găina cu ouă de aur taman în ajun de alegeri. Motivele? Multe și solide. Senatul trebuia de­blo­cat pentru că legi im­por­tante își așteptau rîndul (hulitul Geoană își făcuse bine treaba din punctul acesta de vedere), găr­găunii cu suspen­da­rea și al do­i­lea om în stat trebuiau și ei scoși din capul USL, dar mai ales trebuia asigurată liniș­tea în partid și începută organizarea pentru ale­geri. Și pentru că toate acestea tre­buiau să poarte un singur nume, li s-a spus Blaga.

Alungat de la Interne și din con­ducerea partidului împreună cu oa­menii fideli și faimoasa tripletă, Bla­ga a știut să aștepte ca roata să se întoarcă. (E o lecție din care Geoană are multe de învățat). Din cînd în cînd mai trăgea cîte un semnal de alarmă. Să nu uităm întîlnirea din oc­tombrie cu Emil Boc și avertismen­tele dure lansate acolo de Bla­ga. „Sin­­gura strategie a partidului în mo­men­tul de față pentru 2012 este cum­­pă­ra­rea de voturi, pe asta mizați, să ra­co­lați primari. Partidul riscă să piar­dă iremediabil alegerile dacă re­fuză sprijinul oamenilor cu experien­ță”, a tunat Blaga. Și are dreptate. Plasat în mai toate sondajele undeva în ju­rul a 20%, PDL este incoerent, băl­teș­te în lipsa de autoritate și de­zor­ga­nizare, se discreditează furînd pe rupte. Și cine a fost maestrul or­ga­nizării și mîna forte în toate campaniile dacă nu Blaga? Reactivarea lui ține deci de conștientizarea situa­ției jalnice în care se află PDL, fiind pînă la urmă o capitulare a lui Tra­ian Băsescu. Este probabil în­ce­pu­tul unei restaurații și va fi interesant de urmărit cum se va împăca rolul cheie, pe care este de banuit că îl va juca Blaga în anul electoral care vi­ne, cu Codul Etic și noua viziune în ce privește corupția internă. Actuala garnitură din BPN (n.r.: Biroul Per­manent Național), cu excepția Mo­ni­căi Macovei, care a băgat cu ana­si­na pe gîtul partidului criteriile de in­tegritate, și a cîtorva „reformiști” de conjunctură, nu e cu nimic mai brează decît tripleta. Cîștigul de ima­­gine obținut prin aplicarea Co­du­lui Etic ar putea să cîntărească mult mai puțin decît disciplina de fier și eficența organizatorică. S-ar mira cineva? Ca să nu mai discutăm că ră­fuiala lui Blaga cu „filozofi gen Voinescu și Macovei, care sînt mai mult interesați să apară la televizor decît să gîndească strategii” nu este doar a lui, este a partidului însuși. Revenirea lui Blaga în prim plan es­te probabilul compromis cu în­ce­pu­tul de reformă la care am asistat. Demonstrația că pînă la urmă, siste­mul, cu băieții lui deștepți cu tot, es­te mereu triumfător.

Trăgînd însă linie peste toată te­vatura de la Senat, PSD a pierdut în planul politicii mari, iar PDL al ilu­zi­ilor. Deocamdată.

Andreea PORA