Războiul Schengen, războiul Nord – Sud

Refuzul Germaniei și al par­te­ne­ri­lo­r săi de a accepta accederea Ro­mâ­niei în spațiul Schengen în actualele condiții interne trebuie citit într-o che­ie mai complexă: aceeași Ger­ma­nie, împreună cu Olanda, Danemarca și Finlanda, au trimis Comisiei Euro­pe­ne o scrisoare în care cer un mecanism de intervenție împotriva țărilor membre UE suspectate că încalcă princi­piile statului de drept și valorile fun­damentale ale Uniunii. Este o piatră de hotar pentru UE, iar România, din păcate, are toate șansele să fie văzută drept catalizatorul acestei inițiative extreme a celor patru state.

Ca să rezumăm puțin scrisoarea celor patru state (nu întîmplător toate din Nordul mai bogat și mai disciplinat al Europei), ele cer – nici mai mult, nici mai puțin – ca președintele Comisiei Europene să devină un gar­dian nu doar al tratatelor fondatoare ale UE, ci și al valorilor pe care s-a fundamentat această construcție po­li­tică fără precedent. Cele patru state, ele însele afectate de criza economică și de posibila recrudescență a națio­na­lis­mului, au detectat semnalele corecte în țări precum România sau Un­ga­ria: forțe antieuropene au ajuns la putere pe fondul crizei economice și, sfi­dînd o Europă prea greoaie în reacții, cal­că în picioare exact valorile fără de care Uniunea Europeană nu poate exis­ta. Și, înțelegînd că Bruxelles-ul s-a do­ve­dit pînă acum incapabil să pună frî­nă acestor forțe centrifuge, cele patru state au cerut, ca exemplu de „pe­deap­să”, suspendarea fondurilor eu­ro­pe­ne pentru țările care își bat joc de statul de drept.

Nimeni nu poate fi atît de naiv încît să creadă că România și Un­ga­ria nu sînt vizate de scrisoarea celor pa­tru. Ultimul raport pe Justitie al Co­mi­si­ei Europene arată negru pe alb că Ro­mâ­nia are probleme în ceea ce pri­vește respectarea statului de drept, în timp ce repetatele măsuri anti-democratice ale Guvernului de la Buda­pes­ta au provocat nenumărate reacții ale Bruxelles-ului.

Iar refuzul de a permite aderarea României în spațiul Schengen a fost un răspuns politic al UE la incapacitatea Guvernului român de a-și asu­ma aceste valori și principii eu­ro­pe­ne: asaltul permanent asupra instituțiilor statului nu au rămas neobservat. Pî­nă la urmă, intrarea într-un club presu­pu­ne încrederea vechilor membri ai ace­lui club că noul membru se va comporta exact ca ei. România a păcălit deja UE la aderare: imediat după 1 ianuarie 2007, eforturile reformiste ale Bucureștiului s-au frînat brusc, și doar presiunea constantă a Bru­xe­lles-ului a repornit reformele. Acestea s-au oprit din nou însă în vara anului 2012, iar vechii membri UE nu mai cred în promisiunile României. Pur și simplu nu mai au încredere în actuala clasă po­litică. De aceea aderarea la Schen­gen va rămîne o himeră atît timp cît ata­cu­rile la instituțiile-cheie va continua.

Dar ținerea României la ușa Schen­­gen nu e suficientă pentru țări precum Germania ori Olanda: Nor­dul (con­tributor net la bugetul UE) vrea certitudini că banii săi nu se mai scurg în găuri negre în care Justiția nu poate prinde delapidatorii de fonduri UE o­crotiți politic, Nordul vrea ca și Su­dul să-și facă temele cu seriozitate, nu ca România, Ungaria, Italia, Grecia ori Spania (ultimele trei s-au remarcat prin politici economice catastrofale în anii de creștere economică, arun­cînd banii pe fereastră). Pe scurt, vedem ger­menii unei încercări serioase a Nor­dului de a-și impune standardele, va­lorile și, în cele din urmă, puterea, în­tr-o Europă aflată într-o criză fără precedent.

Cristian Pantazi este redactor șef al agenției de presă HotNews.ro