Ponta. Relația nepot–bunic

Dacă aș avea pregătire psi­ho­lo­gi­că aș găsi probabil în relația Vic­tor Ponta – Ion Iliescu nenumărate co­­res­pondențe și date interesante. Pe cînd așa, mă rezum la a observa că avem ceea ce se cheamă o relație clasică nepot–bunic. Se spune că multe date biologice se moștenesc de la bu­nici la nepoți, sărindu-i pe pă­rinți. Dincolo de explicațiile știin­ți­fice, pu­tem vedea cu ochiul liber că avem de-a face cu un soi de afinitate ciudată între felul bunicilor de a ve­dea lu­mea și felul tinerilor de a o con­frunta.

Ponta a fost decis ca șef al cîm­pu­lui pesedist anti-Geoană, cu voia lui Ion Iliescu, și pentru că i-a adoptat teme și obsesii care-l făceau ne­su­fe­rit „părinților”, inclusiv lui Năs­ta­se, pe vremea cînd era premier cu pusee tiranice. Generația Năstase-Geoană-Diaconescu a „păcătuit” adoptînd un liberalism bine îm­plîn­tat în dreapta și, evident, oportunist, care a dus mai departe de fapt un PSD susținut de oportuniștii tran­zi­ției.

Liberalismul a fost continuarea fi­rească a unor oa­me­ni care au reușit să coaguleze mai­ma­rii afacerilor din țară. La apariția unui competitor puternic exact în aceas­tă zonă non-ideologică și ultra­opor­­tunistă, despre PDL e vorba, PSD și-a regăsit subit obsesii ideolo­gice.

Victor Ponta a repetat, cu zece zile înainte să fie ales (adică exact cînd mașinăria anti-Geoană l-a de-sem­nat principal competitor), cel mai des cuvîntul „stînga”, mai des chiar și decît „bunicul” politic. Ion Iliescu. Nu spun că această orien­tare ideologică fermă l-a ajutat să cîș­tige, dar în mod clar i-a dat o identitate. Ce a spus Ponta, de fapt, în subtext? Că „mie nu-mi mai e rușine cu Iliescu, eu nu cred că Iliescu și stînga lui afirmată mai sînt o problemă de imagine pentru noi”. Și iată că a mizat corect.

PSD se va dezambiguiza ideolo­gic dacă o ține tot așa. Ceea ce ar pu­tea să-l coste electorat: pentru că ma­și­năriile electorale nu func­țio­nea­ză cu vorbe și idei, ci cu stipendii, bani și funcții în teritoriu. E naiv să crezi că poți ridica un partid altfel. Numai că m-am săturat de pragmatisme din astea. După mult timp, Victor Ponta mi se pare un politician în sfîrșit credibil – deși Năs­ta­se, părintele său sim­bolic, e tot timpul în spate, ase­mă­nările cu bunicul Iliescu i-ar putea fi de mare folos. Iliescu a știut ce face și va profita să se „rebranduiască” prin „nepotul” politic – Ponta ar putea fi canalul său de co­mu­nicare cu tinerii.

Știu că poate pă­rea aiuristic ce spun, dar stînga e atît de la modă încît principalul pericol acum e ca discursul respectiv să nu de­vină de un populism deșănțat. Cred că ultimele alegeri au fost o ședință de demitizare în masă a politicianului de tip mesianic. Poate e momentul să vorbim mai calm și mai lucid despre politică. Inclusiv despre PSD care chiar are șanse reale să se schimbe.

Costi ROGOZANU