O stea, nu o coroană

Mihai I este aruncat, în zilele mohorîte ale României, ca ramura lui Stendhal, din pesimista teorie a „cristalizării”, în minele din Salz­burg. În mințile noastre rătăcite de disperare cotidiană, de condam­na­re la imprevizibil ca la un oxigen otră­vit, crenguța se împodobește cu fan­tezii. Onoare, protocol, conduită, le­ge, simbol, toate ar părea din nou po­sibile, fie și într-o societate de­sa­cra­lizată și exasperată de morală electorală. Nimic altceva decît o pu­e­rilă dragoste oportunistă, un interes provocat de „cum ar fi dacă…”.

Însă regele nu există pe lume ca să plătească facturile. În luna ia­nua­rie a anului ce stă să se sfîr­șeas­că, Mihai I îl surclasa pe preșe­din­te­le Traian Băsescu într-un sondaj IMAS (pentru ziarul „Adevărul”, dintr-un trust ce tocmai și-a de­cla­rat insolvența). Sondajul dorea să ia temperatura încrederii pe care o mai au românii în semenii lor de va­ză, însă într-un moment nefast pentru ei, cînd temperatura lor urca, pe zi ce trece, ca într-o febră mortală, în fața facturilor la încălzire. Un alt ziar, „Evenimentul zilei”, cataloga de curînd drept „Imaginea secolului” fotografia în care Ion Iliescu strîngea, cu o sincronizare nu lipsi­tă de caraghiosul lipsei de protocol și de atenție cuvenită, și dreapta lui Mihai I, și dreapta Principesei Mar­gareta.

În mintea unui sceptic, gestul lui Ion Iliescu, președintele care-i re­fu­za regelui, în 1994, accesul în Ro­mâ­nia, nu poate trece decît profund odios. În percepția cuiva mai optimist, salutul său rapace și pose­siv poate părea o dovadă că po­li­ti­cia­nul nu dorește să rămînă an­chi­lo­zat în ură și obrăznicie. Imaginea lui Mihai I ne este picurată în su­fle­tele noastre de români terapeutic, dacă vreți. Acolo el se învelește în nevoile noastre naționale cele mai ascunse, în aspirațiile personale și colective.

Unii îl vor pentru stră­lucirea coroanei, alții pentru protectorat, al­ții poate cu gîndul la miracolul unor facturi mai mici, iar alții pentru scînteierea rece a stelei sub care s-a născut, dar căreia i-a supraviețuit.

Dana Balan este senior-editor la revista Opinia veche