Mircea Geoană, pretextul pentru prima demonstrație de forță a lui Ponta

18 octombrie. Iliescu spune, în­tr-o declarație puțin comentată de pre­să, că Ponta „n-are experiența pe care o are Năstase, de exemplu, care a acumulat o experiență pe care nu ori­ci­ne o are. … Năstase ar fi omul cel mai bun la toate, la orice. … Ponta are dinamism, o anumită in­te­ligență, o anumită spontaneitate. Ti­nerețea în­seamnă multe, inclusiv anumite go­luri”. Patru zile mai tîrziu, Adrian Năstase poza în lider de fac­to la Con­venția Națională. Ponta a în­țe­les că poziția sa e amenințată de bătrînii partidului. Și acum atacă de­cisiv.

Ce i-a făcut pe Adrian Năstase și Ion Iliescu să pornească ope­ra­țiu­nea de recucerire a pozițiilor de for­ță în par­tid? Nu știm exact, dar Pon­ta în­suși, urmat la cîteva zile de Va­si­le Dân­cu, a dat o indicație: Ilies­cu (văzut de Ponta ca un veritabil Ri­chelieu) ar vrea menținerea perpe­tu­ă a unui anu­mit echilibru de forțe în partid.

Cu alte cuvinte, bătrînul ex-to­va­răș ar vrea ca Ponta să nu acumu­le­ze prea multă putere, așa că face cu ajutorul lui Năstase cam ce-i fă­cea – culmea! – aceluiași Năstase cînd era premierul României.

Numai că, acum, Iliescu nu a înțeles că Ponta nu are puterea pe care o avea Năstase la acea vreme. Dimpotrivă, Ponta însuși simțea că partidul al cărui președinte este răs­pundea deseori la alți centri de co­mandă decît cei din biroul său.

Pentru Ponta era inevitabil mo­men­tul în care trebuia să ia taurul de coarne și să-și demonstreze leadership-ul real în PSD. Iar momentul lui s-a numit Geoană. Mircea Geoa­nă.

El era un punct de instabilitate permanentă în PSD. Mereu bănuit că are o agendă proprie și diferită de cea a partidului, mereu bănuit că ne­gociază cu adversarii, mereu văzut ca un corp străin.

Și Ponta, probabil îmboldit în pri­mă fază de Iliescu și Năstase, a decis să-și joace cartea de lider și să provoace excluderea lui Geoană, via rocada imposibilă de la Senat. După ce a anunțat ultimatumul la adresa lui Geoană, Ponta s-a văzut imediat părăsit de Năstase și Iliescu. Cei doi l-au lăsat în offside pe Ponta, declarînd că, din cauza reacției Senatului, ar fi dispuși să renunțe la înlocuirea lui Geoană din fruntea Senatului, nu­mai să nu piardă PSD a doua funcție din stat.

Rămas fără sprijinul celor doi, Ponta a avut de ales: să renunțe si el sau să declanșeze o bătălie posibil de­cisivă. A ales a doua variantă, cea mai dură, și acum pare să-și fi atras sprijinul unei părți însemnate a partidului. Nu Geoană e miza lui, ci cîș­tigarea de facto a partidului.

Cristian PANTAZI