Dilemele mele

Sînt unul dintre cei – extrem de puțini – care a protestat public în 2002, cînd CNA a decis retragerea licenței OTV. La vremea respecti­vă, i se reproșau OTV-ului „repetatele încălcări, unele de o gravitate ex­tre­mă, ale Legii audiovizualului nr. 504 / 11.07.2002, în special prevede­rile art. 40: „Este interzisă difuzarea de programe care conțin orice for­mă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex sau orien­tare sexuală”.

Picătura care um­pluse paharul răbdării CNA (nici acela prea adînc, la vremea aceea) fusese o intervenție în direct a senatorului Corneliu Vadim Tu­dor, lider al Partidului România Mare. Atît de furibund fusese Tri­bu­nul ca însuși președintele țării scrisese CNA-ului, cerîndu-i să in­ter­vină întru restabilirea legalității. Ceea ce s-a și întîmplat. Inter­ven­ți­e, adică.

Am protestat atunci, împotriva vîntului, pentru ca mi se părea o măsură brutală, periculoasă și care contrazicea principiul liberei ex­pri­mări, chiar dacă respecta litera (în vigoare) a legii.

Zece ani mai tîrziu, același CNA impune aceleiași televiziuni (mă rog, în scripte e o altă compa­ni­e, dar Măria e aceeași, pălăria di­fe­ră) o sancțiune la fel de dură – și zelul protestatar nu-mi dă ghes. M-oi fi muiat, mă întreb? De ce oare mi se pare justificată decizia CNA-ului – cînd, vorbim, în fapt, de reducerea la tăcere a unui radiodifuzor, ches­tie gravă, serioasă, de rău augur pentru libertatea de exprimare?

Scandalul din 2002 a adus o schimbare în bine. În trena sa, s-a schimbat legea astfel încît „încăl­că­ri­le repetate” să fie sancționate gra­dual. Și au fost. Nu toate, nu drastic, nu toate la fel de drastic. Dar există o gradare, cu siguranță. Ceea ce a scos la iveală o la fel de graduală ne­păsare față de sancțiuni, față de lege, a tuturor radiodifuzorilor. În campania electorală trecută nu a exis­tat televiziune cu acoperire națio­na­lă care să nu fie sancționată – și cele mai multe au preferat să accepte sancțiunea și să continue cum au în­ce­put. Ceea ce ne lasă pe noi, ob­ser­vatorii și telespectatorii lor, să credem că avantajele eludării legii sînt mai mari decît sancțiunile de la CNA.

OTV a adoptat dintotdeauna aceas­tă atitudine sfidătoare. Dar ceea ce în 2002 părea frondă, în 2010 – divertisment îndoielnic, arată în 2012 a dispreț față de lege, de orice lege, față de ceilalți care înțeleg să o respecte. Și sîntem azi siliți să punem în balanță libertatea de expresie și funcționarea statului de drept și să ne întrebăm dacă merg una fără cealaltă.

Nu îmi place deloc ideea în­ju­mă­tățirii licenței unui radiodifuzor. Nu mă bucură de fel că s-a ajuns la asta. Nu am sentimentul acela de pa­ce interioară pe care ți-l dă con­vingerea că „s-a făcut dreptate”. Dar îmi tot repet că dacă vrem să ne bucurăm de libertatea de exprima­re, trebuie să res­pectăm cadrul ca­re o permite. Că liber­tatea nu înseamnă nimic fără responsabilitate și că sfidarea unora poate să afecteze libertatea tuturor.

Ioana AVĂDANI