Daniel Morar. A crezut, unde a greșit?

Daniel Morar a crezut că rezultatele cuantificabile obținute în calitatea să de șef al anticorupției și apre­ciate de Comisia Europeană îl vor proteja de războiul politic intern dintre președinte și majoritatea USL. A crezut probabil că dacă îl legiti­mea­ză, prin rezultate, lui Traian Băsescu rolul de luptător anticorupție, acesta nu-l va arunca în arena cu lei a po­li­ticii. A crezut, unde a greșit? Războiul procurorilor este rezultatul unei tensiuni între realitate, ceea ce este, ceea ce și-ar dori să fie sus­ținătorii USL și al lui Traian Băsescu și ceea ce ar trebui să fie un stat de drept.

Realitatea este că USL a cîștigat 70% din mandatele parlamentare prin vot popular, iar Traian Băsescu, la finalul mandatului prezidențial, este slăbit de votul a 7 milioane de ro­mâni care i-au cerut prin referendum demisia. Realitatea politică obligă ce­le două părți, președintele slab dar totuși președinte și majoritatea USL, la o înțelegere. Al doilea element de tensiune este ce și-ar dori susținătorii celor doua tabere să fie, continuarea, pînă la ultimele consecințe, a po­li­ti­cii războiului. Or continuarea politicii războiului ar fi putut pricinui daune mai mari decît înțelegerea.

Al treilea element al tensiunii es­te normativ, ceea ce ar trebui să fie un stat de drept. Tensiunea e în­tre­ți­nută de idealiști, de cei care precum Daniel Morar susțin aplicarea unor proceduri transparente, în cazul pro­cu­rorilor a unei selecții recomandate și de Comisia Europeană ca bună practică. Cei care critică procedu­rile uită că pentru a da rezultate ele au nevoie de timp. Prima selecție făcută de Pivniceru a fost o farsă, poate și a doua ar fi fost, dar există probabili­tatea ca la un moment dat procedu­ri­le să producă rezultate.

Idealiștii au fost încurajați să crea­dă că idealurile sunt realizabile pentru că politicienii știu că acestea, cu tot etosul lor, sînt arme redutabile în politica și mobilizează mase. Idea­liș­tii descoperă că politicienii au abandonat idealurile, în favoarea rea­li­tă­ții, de aici și deziluzia.

Problema apare cînd vedem pentru cine s-a făcut înțelegerea. Nici­u­nul dintre cei nominalizați pentru func­țiile de conducere în Parchetul Ge­ne­ral nu-și pot trece în CV rezultatele lui Daniel Morar, ei mai de­grabă au primit ceva, decît au oferit sistemului de justiție.

Din ce în ce mai mult și în toate sistemele asistăm la marginalizarea și excluderea celor care au oferit în­credere, susținere, competență în fa­voarea celor care primesc ceva, func­ții, sinecuri, chiar mită. Primii nu pot fi controlați, decît cel mult narcotizați cu propriile idealuri, cei din ur­mă pot fi controlați pentru că într-un moment sau altul au cerut ceva și sînt datori puterii.

Sacrificarea idealiștilor din am­bele tabere este periculoasă pentru socie­ta­te pentru că doar idealurile pot îm­bunătăți realitatea, așa cum spune un politolog italian. Fără idealuri și fără idealiști vom rămane prizonierii de­șer­tului realității.

Ioana LUPEA este jurnalist