Cei doi premieri

Ce se observă prea puțin în aceste zile agitate electoral e că avem un gu­vern bicefal. O împărțire interesan­tă ge­nerată de criză: premierul politic și premierul financiar. Victor Ponta și-a asu­mat partea politică, dar a ce­dat mai mult decît se vede unui mi­nistru al finanțelor puternic, Florin Geor­gescu, venit de la BNR.

Practic, pe lîngă tensiunea inevi­ta­­bi­lă cu Cotrocenii, avem și un premier cu două capete care înseamnă mai mult o recunoaștere a ine­vi­ta­bi­lu­lui: Româ­nia e condusă de FMI – BNR și Geor­gescu are mai puțin rol politic cît rol de cenzor financiar. Lu­mea îi amintește ve­leitățile de negociator, numai că acum 15 ani alta era situația României, alta era situația globală și altul era FMI-ul. Înainte să ne bucurăm de negocierile proaspete cu FMI care garantează o re­ve­nire la salarii, poate ar trebui să ne gîndim ce ne va costa această bu­nă­vo­in­ță afișată la fel de electoral. Mai că aș co­mite blasfemia de a spune că și FMI e un soi de partid în alegeri, are nevoie de popularitate exact ca orice pedelist, pesedist sau penelist.

Ar mai fi de comentat, în legă­tu­ră cu noul guvern propus, scandalul Co­ri­na Dumitrescu. Nu mă interesează atît greșelile gramaticale din CV, cît bîj­bî­ie­lile cu studiile la Stan­ford și întîrzierea clarificării situa­ți­ei. Un grup de profesori universitari au atras atenția într-o scrisoare deschisă că nu poți propune un șef de la o universitate privată slab cotată să vină peste învățămîntul de stat. Și am au­zit stupefiat un politician așa zis „de stînga” indignat că acei profesori au afi­șat credințe comuniste: adică cum? Numai de la stat pot veni miniștri ai în­vă­ță­mîn­tului? Glumind, aș spune că Par­la­mentul și Guvernul au o proporție ne­drept de mare de absolvenți de parti­cu­lară. Serios vorbind, observația profesorilor care protestau îm­potriva nu­mirii Corinei Dumitrescu era mai mult decît corectă. Fa­cul­tă­ți­le particula­re din România au evoluat foarte puțin calitativ și foarte mult în ce privește bu­sinessul. Mai mult, Du­mitrescu e semnul unei complicități politice in­cre­dibi­le cu a sa facultate care prinde în lista profesorală nume din toată sfe­ra, de la Elena Udrea, la cine doriți din ce partid doriți. Este politica „de afaceri” cea mai eficien­tă: dă-le tuturor ce vor și ia-le apoi cu vîrf și îndesat. Pro­pu­ne­rea de la edu­ca­ție, venită dinspre ba­ro­nul Opri­șan, e o pată pe obrazul noului guvern îna­inte chiar ca acesta să fie votat de Parlament.

Costi ROGOZANU