25 mai 2014: ascensiunea PSD trebuie oprită

De pe ziduri şi de pe clădiri, chipul mîndru de a fi a român al lui Victor Ponta străluceşte im­per­tur­babil, anunţînd o eră a îm­pli­n­i­ri­lor şi a demnităţii naţionale. Cam­pania pentru alegerile europene a devenit preludiul celei preziden­ţia­le. Victor Ponta este PSD, iar PSD es­te Victor Ponta. Identitatea sim­bo­li­că este marcată repetat şi obsesiv.

Şi poate că întreaga sem­ni­fi­ca­ţie a votului din 25 mai 2014 se re­du­ce la raportarea la această prezenţă u­bi­cuă şi agresivă. Dincolo de te­me­le europene (absente), dincolo de dezbateri (precare),dincolo de goliciunea programelor electorale în­se­le, se află realitatea unui PSD pre­gă­tit să extindă, progresiv şi implacabil, propria sa versiune coruptă şi mal­formată de guvernare a Româ­niei. În clipele în care Victor Ponta işi proclamă, sfidător şi entuziast, sprijinul pentru Radu Mazăre, se poate întrevedea însuşi viitorul a­cestei ţări. Ca o comunitate do­mi­na­tă de sărăcie şi demagogie, su­pu­să bunului-plac al celor care în­ţe­leg să acţioneze discreţionar, pre­cum stăpîni de drept divin ai ora­şelor şi judeţelor noastre. În mo­men­tele în care un primar general al Bucureştiului asemenea lui So­rin Oprescu este cauţionat de Victor Ponta, ar merita să ne aducem amin­te de capacitatea domnului Opres­cu de a fi un sîrguincios şi eficient de­molator al patrimoniului nostru ur­­ban.

S-a invocat, în aceste zile, sce­na­riul insurecţional al unui boicot ca­re să afecteze scrutinul din 25 mai 2014. Ce poate aduce, în termeni reali, în România de acum, o asemenea stra­tegie, al cărei impact nu ar fi decît unul neglijabil? Pentru talentatul domn Dragnea şi maşinăria sa ve­ri­ficată în referendumul din 2012, gestul de retragere nu poate fi de­cît ocazia de a creşte scorul ace­lu­iaşi PSD. Orice similitudine cu va­ra lui 2012 este înşelătoare – în acel caz, boicotul viza atingerea unui obiectiv identificat cu precizie, in­va­lidarea. Acum, în mai 2014, el este lipsit de eficicacitate şi pro­du­că­tor de efecte perverse.

A fi prezent la vot şi a bloca, prin votul nostru, ascensiunea PSD; o conduită care nu înseamnă cau­ţio­narea neconvingătoarei opoziţii politice de astăzi, ci rezistenţa faţă de avansul unui partid ostil ideii în­­seşi de „domnie a legii”. Prin bu­le­ti­nul de vot, putem apăra acele ins­ti­tuţii pe care un PSD hegemonic le va anihila. Fără iluzii şi fără spe­ran­ţe deşarte, să privim, lucid, contextul în care votul nostru este acordat. Limitarea ponderii electorale a PSD este unica miză realistă care poate mobiliza energiile celor de­vo­taţi statului de drept. Viitorul prezidenţial de la fi­ne­le anului acesta depinde de gestio­na­rea alegerilor care vin. O patrie în care egalitatea în faţa legii este sub­minată nu mai este o patrie, ci o în­chi­soare în care cu toţii sîn­tem su­puşi arbitrariului celor care ne gu­ver­nează. În pofida a toate şi a toţi, pe 25 mai 2014 ascensiunea PSD tre­buie oprită.

de Ioan STANOMIR | politolog