Ce rămîne de făcut cînd ne mor idolii

Scrii așa, pentru că așa scrisese ea într-o carte, cînd începusei să citești. Vorbești așa, pentru că la televizor, de fiecare dată, ei își alegeau cuvintele cu atîta atenție. Nu cînți bine deloc – și știi că-i așa, pentru că s-a uitat la tine din posterul lipit pe ușa șifonierului dezaprobator de fiecare dată cînd, dînd cu aspiratorul, ajungeai la refren și uitai că scena-i foarte departe de tine. Fiecare decizie importantă ai luat-o gîndindu-te la ce-ar face ei sau la ce-or să spună ei despre asta. Acum ei nu mai sînt, timpul e limitat, iar lucrurile pe care le ai de făcut își așteaptă toate rîndul. Te-ai blocat, ai intrat în panică și știi, tot de la ei, că timpul nu stă niciodată pe loc. Ce-ți rămîne de făcut ți-am scris noi, din ce-am strîns pînă acum, în textele de mai jos:

Lorel ATOMEI – Nenea Maicăl

Diana NECHITA – Mai dă-mi o oră, nu mai mult

Beatrice ȚIBÎRNEA – De-ale lui moș Gicu

Victoria SUCITU – Ecoul trecutului

Elena VODĂ – Hai să ne-ntoarcem în timp

Elisa TÎRGOVĂȚU – Steaua care m-a abandonat

Andreea TIMOFTICIUC – Trecerea în nefiinţă