Într-un scurt circuit

Povestea e despre trei frați, urși de pluș. Au fost aduși în casă de pe cel mai din colț raft al unui magazin pentru săraci. Erau un cadou de Crăciun pentru o copiliță care i-a purtat după ea ani la rînd, chiar cînd a ajuns să facă fa­cultate. Apoi i-a donat unei case de co­­pii prin intermediul agenției care avea grijă de micuți.

Însă grija era atît de mare încît jucăria a fost smulsă din mîinile sufletelor orfane de către un co­lecționar de vechituri. Făcea bani din ceea ce alții aruncau fă­ră nici o ezitare sau din lucrurile pe care pu­tea cu ușurință să le „împrumute” de la cei neputincioși.

Frații au fost spălați, bla­­na le-a fost pieptănată, un nasture care îi servea drept ochi unuia din urși și s-a pierdut în­tre timp a fost și a­ce­la pus la loc. I-au parfu­mat și le-au le­­gat cîte o ben­tiță ro­­șie de gît, în loc de pa­pi­­­on, pe ca­re era bro­dat cu ațe ar­­gin­tii nume­le ce­lui mai re­cu­nos­cut păpușar din lume. I-au scos în vi­tri­na mare a magazinului cu un preț pe me­rit aparenței. Au fost cumpărați din pri­ma zi însă returnați îndată. Părinți în­furiați ținîndu-și copii de mînă care ur­lau a jale numărau bănuț cu bănuț cînd îi adunau în portofelul aurit. A­fa­ră, la lumina zilei le dispărea mirosul dul­ce și se vedeau rîndurile de blană ră­rite. Doar inscripțiile de pe papioane stră­luceau la fel și ochiul unuia din frați.

Scena s-a repetat atît de des încît colecționarul cu sufletul avar nu i-a în­tors micuților orfani, dar le-a completat imaginea aruncînd în față o tăbliță pe care scria cu cretă albă pe tablă nea­gră „trei la un preț”. Un omuleț se în­torcea de la serviciu cu sa­lariul tocmai primit în bu­zunar. E trecut de vîrsta me­die și nu a mai a­juns să fie pă­rinte. V­ă­zînd mo­­meala a­run­cată în vitrină s-a prins deoda­tă, „co­­­piii de la or­felinat vor fi foar­te bucuroși să pri­mea­s­­că un astfel de dar în ajunul Cră­ciunului”, s-a gîndit el.

Daniela VORTOLOMEI