Blues, rețetă de casă

„One, two, trei, patru” – își în­ce­pe Vali „SirBlues” Răcilă albumul „Hand­made blues”, acompaniat de cla­­pele pianistului Raul Kușak. „I’m crazy for my baby”, celebra piesă a lui Willie Dixon, este prima melodie de pe această compilație acustică de co­ve­ru­ri.

Nici nu trebuie să fii pasionat de blues ca să-ți placă, cei doi cîntă cu a­tîta măiestrie și se împletesc atît de bi­­­ne, că începi să îndrăgești albumul de la prima ascultare.

După „You can’t get that stuff no mo­re”, a lui Tampa Red, atmosfera de­vine deodată lentă, melancolică și ro­mantică, cu „When did you leave He­aven” (Big Bill Broonzy). Apoi ești aruncat undeva pe malul fluviului Mi­ssissipi, cu „Sugar Mama Blues” (So­ny Boy Williamson, John Lee), și asta datorită chitării care parcă de-a­co­lo a fost adusă. Vali Răcilă este, de altfel, unul dintre puținii cîntăreți de blues din România care are chitări spe­­ciale (de rezonanță) pentru acest gen de muzică, cea mai „bătrînă” fiind una germană de 107 ani, și umblă cu pa­tru dintre acestea după el în concer­­te.

Pentru cei cu sîngele mai fier­bin­te, „How can a poor man stand such ti­mes” (Blind Alfred Reed), care ba­te mai înspre protest song – melodie ca­re acum 82 de ani aducea aminte de The Great Depression, (n.r.: marea cri­ză economică mondială dinaintea ce­lui de-Al Doilea Război Mondial) se potrivește foarte bine, pentru mul­ți, și situației de astăzi.

Însă adevărata surpriză vine cu ul­tima melodie, o adaptare la pian a ce­lebrei „Little Wing” a lui Jimi Hen­drix, cu Vali la voce. Atît versurile, cît și sunetul clapelor, calme și calde, cre­e­ază atmosfera perfectă pentru a în­che­ia acest album.

„M-a sunat Nicu Alifantis (n.r.: pro­ducătorul albumului) într-o zi și mi-a spus așa, direct, „«Uite, m-am gîn­dit să fac un CD, vreau să-ți produc un CD»”, spune Vali într-un in­ter­­viu. „Handmade blues” este sin­gu­­ra în­re­gistrare oficială a cîn­tă­re­țului, un fel de tribut adus blues-ului clasic și una dintre puținele apariții de anul acesta cu care se poate mîndri piața muzi­cală românească.

Ioan STOLERU