Promoții în toată luna decembrie

După o zi națională uitată la fel de repede ca o porție de fasole cu cio­lan, luna decembrie parcă n-ar în­se­mna nimic altceva decît Crăciun și Revelion. Reportajele vorbesc des­pre cheltuielile din „luna cadourilor”, des­pre brazii ca din „povești”.

Dar mai este și un alt subiect care, la mai bine de 20 de ani de cînd s-a produs, susci­tă în continuare atenția și creativita­tea debordantă a jurnaliștilor. Re­vo­luția din 1989 și Nicolae Ceaușescu sînt readuse în articole și reportaje a­vînd mereu cîte un „șoc” sau „incendi­ar” îndesat între două cuvinte.

Am aflat despre dictator că ar fi a­vut tendințe de homosexual cît a fo­st închis în pușcărie, la Realitatea Tv, Ga­bi Luncă spunea c-a făcut-o pe E­lena să plîngă pe ritmul melodiei „Am crescut băieți și fete”. Doamna su­fe­re­a și de „boli femeiești” și avea rîcă pe ne­­potul Nicolae, pentru că el l-ar fi dus pen­tru prima oară pe fiul ei la „doa­­mne”. „Adevărul” ne spune că ti­ra­nii au stat trei ani în concubinaj și că „ni­ci modestia și nici onestitatea de a-i re­pre­zenta pe săraci nu-i caracterizau pe Ceaușești. Deja în 1949 erau mu­ta­­ți în inima cartierului Primăverii, pe strada Herăstrău nr.27”. Apoi, „Li­­bertatea” i-a analizat personalitatea, spu­nînd că „se simțea protejat de so­ția sa, Elena”. Toate astea după o dis­cu­ție cu un autor cvasicunoscut, care a scos o carte despre „explorarea multidime­nasională și multidisciplinară a perso­­na­lității”.

Mai mult, „incendiare” sînt și po­zele din timpul regimului, unde-i ve­dem în diferite iostaze („romantice”, „la vînătoare”) pe cei doi condu­că­to­ri. De­și le putem găsi și pe Fototeca on­li­­ne a comunismului (proiect inițiat de Institutul de Investigare a Cri­me­lor Comunismului și Memoria E­xi­lului Românesc), iar toate aceste in­formații sînt la dispoziția oricui, ele sună mai bine cînd sînt îm­bră­ca­te în ironie, cînd autorul devine vocea po­porului asuprit și dă lecții de mo­ra­litate. Una e să-l citești pe Keith Hit­­chins sau pe polonezul Adam Bu­ra­kow­ski, care în note de subsol pun nu­mele arhivelor și nu „orgiile” la ca­re mer­gea Valentin Ceaușescu.

Cîteva cărți care se dau ca supliment la ziarul de luni nu ajută cu ni­mic. Istoria nu e literatură de pro­mo­ți­e, iar cînd oferi această notă de ta­blo­­id ar­ti­­colelor, nu obții decît bîrfă ie­ftină.  Ob­­­sesiile jurnalistice n-au ce că­uta a­tunci cînd vrei să aduci „ade­vă­rul a­b­solut” despre Ceaușescu sau Re­­vo­lu­ția din 1989. Dar anul ăsta eu aș­te­pt să citesc în ce vrăjitoare credea E­le­na.

George GURESCU