Amuletele albastrului orbitor

E trubadurul chintesențial, poetul care ține lira pe dos și cîntă despre viața de după moarte zîmbind, du­cînd orice ascultător cu gîndul la tim­purile în care invoca printre bu­cle neî­ngrijite un vultur trecător. Fostul chi­tarist al duo-ului Simon and Gar­funkel are sufletul la fel de tînăr, la aproape 70 de ani, și lucrul acesta re­iese nu numai din glasul proaspăt și tre­pidant, ci și dintr-un soi de e­ner­gie care izbucnește din baladele în ritmu­ri care îmbină bizare și intrigante su­nete africane cu chitara molcomă.

Și vrea să taie tot ce-a fost pînă acum și să rescrie din rădăcini. „Re­write” zumzăie pe ritmuri de harpă kora africană, tobe djembe și angklung, un instrument muzical folosit cel mai adesea pentru reprezentații în templele din Bali. Rezultatul e un imn fluid și bombănitor al întoar­ce­rii la punctul în care n-ar trebui să ai nevoie de mai mult de o slujbă prost plătită și destul de puțin de pierdut pen­tru a putea simți viața pînă-n mă­duvă. Poate cea mai înțepătoare pie­să de dragoste de pe album trebuie să fie „Love and Hard Times”, un clișeu za­harisit și scuzat chiar în versuri, „Te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut, știu că e un vechi truc de textier, dar n-aș putea-o fraza în alt fel”. Își simte sfîrșitul aproape, dar nu se teme de el. E pregătit să „com­ple­te­ze formularele și să aștep­te la coa­dă”, cît ar fi nevoie, după cum măr­tu­ri­sește în „Afterlife”, piesa cu parfum de testament pe ukulele. Iar „A­­mu­le­ta” instrumentală pavează dru­­mul spre piese ca „Dazzling blue”, „Love and blessings” sau „Question for the angels”, manifeste fluide ale unei îm­păcări cu sine cu parfum de bambus.

„So beautiful and so what” e con­siderat de critici cel mai bun și mai compact album al cîntărețului de la sonorul „The Rhythm of the Sai­nts” din 1990. Iar piesele country-folk cu per­cuții neconvenționale ca­re iau la rost un Dumnezeu legat la ochi care fumează o țigară la volanul unui Ford la mîna a doua vorbesc pen­tru ele în­se­le. Pentru că tot ce spu­ne e că îngerii știu doar ei dacă exis­tă sa nu, și cerul va rămîne albastru, indiferent de răs­puns.

Alexandra PANAETE