Taurina i-a sleit pe studenți

Canapeaua albă pe care stătea juriul era cam cît jumătate din întreaga lungime a pistei și era așezată sub un cort mare. În dreapta, de sub umbrela așezată cochet pe un Hummer, sunetele ieșite din platanul DJ-ului prindeau aripi pe ritmuri de house și de rap. Joi, 26 mai, în fața Casei de Cultură a Studenților (CCS), a avut loc competiția de mașini „Racing Can”, iar sîmbătă, la Palatul Culturii, a fost „Manny Mania”, adresată skaterilor, ambele competiții fiind organizate de Red Bull.

Asfaltul era deja încins de soa­re­le puternic de amiază. Pista, mare cam de cîțiva pași, era și ea pre­gătită. La mașini încă se mai lu­cra, mici modificări și ajustări pentru un start cît mai bun, cu scrîșnet de roți dacă se poate. Atmosfera pă­rea că se apropie de cea a unei cur­se de Formula 1. Erau și fete, reale chiar. Fă­ceau poze cu robă și togă pe scă­ri­le de la Casa de Cultură a Stu­den­ților.

Pe masa considerată pit stop se monta caroseria, făcută de concu­renți din doze de Red Bull, se de­mon­ta și se reașeza. „Parcă trage dreap­ta”, aud de la unul dintre con­curenți. Mașinuța aceea iar va fi dezmembrată.

Dintre cele 21 de echipe înscrise în con­curs, numai una va ajunge la eta­pa de la București.

Și începe prima cursă. Patru ma­șini trebuie să termine cît mai mul­te tururi în patru minute, dirijate prin te­lecomandă de șoferii amatori af­lați pe margine. Pornesc agresiv și, la primul viraj, deja se ciocnesc intrînd în micul gărduleț ce le proteja ca să nu iasă de pe pistă, nu că ar ră­ni pe cineva. Se împotmolesc în „as­faltul” mini-pistei, dau în mar­șa­rier, iar copiloții sar precum in­die­nii la dansul ploii și le pun pe di­recția cea bună.

Primii doi merg în semifinală. Dintre cele 21 de echipe înscrise în con­curs, numai una va ajunge la eta­pa de la București și apoi la ma­rea finală din Anglia. Motivația exis­ta, la fel și căldura care topea în­cet, dar sigur, cauciucurile de pla­s­tic.

Cursa a doua a fost ceva mai bu­nă. Primele două mașini au făcut 14-15 tururi. Treaba a mers ca un­să pînă la cea de-a două semifina­lă, unde o mașină a tras pe dreapta vreo jumătate de oră. Iar pînă la fi­nal au rămas doar iubitorii de ma­șini, aceia care îndură și cele mai vi­tre­ge condiții pentru cîteva ca­lo­rii putere în plus. Și două fete care n-au vorbit cu nimeni. Probabil iu­bi­toare de cai putere.

Sfîrșitul cursei putea să fie amî­nat fără voie, pentru că baterii­le mi­cro­fonului s-au descărcat cu cî­teva zeci de secunde înainte de fi­nal, iar pre­zentatorul evenimentu­lui fuge de colo-colo ca să le schim­be. To­tuși, cîștigătorii au fost anun­țați: B.D.A., adică Băieți Deș­tepți și Ama­bili, așa cum s-au in­titulat.

Ani de liceu cu placa-n mînă

Sîmbătă, la Red Bull Manny Ma­nia din fața Palatului Culturii era aceeași canapea, dar cu un alt ju­riu, calificat în skateboarding. U­nul dintre membrii avea chiar pi­cio­rul în ghips. Și același Hum­m­er cu umbreluță, încărcat cu tot cu DJ. Plus un miros mai puternic de tau­rină de la dozele desfăcute și cî­te­va grade Celsius în minus.

Ca într-un fel de țarc, erau așe­za­te patru rampe pe care skaterii să execute trick-uri pentru a con­vin­ge pu­blicul să lea dea cele 100 de punc­te. „Toți aduc a puști de li­ceu”, așa cum a spus un spectator de lîngă mine. Și erau îmbrăcați la fel: pantaloni strîmți, un tricou agă­țat alene și papuci în picioare cît să nu fie desculți. Doar culorile fă­ceau dife­ren­ța. Pa­ta de praf de pe fund, adu­na­tă de-a lungul că­ză­tu­ri­lor, era lu­crul pe care-l aveau în comun cu to­ții.

Între două linii de pregătire am vor­bit cu Octav, unul dintre parti­ci­panți, cu același look de licean, dar cu ceva mai mulți ani, 21 dintre ca­re șa­se de skateboarding. Cunoaște as­­faltul din zonă din care a mușcat regulat, se antrenează zil­nic la Ha­la Cen­tra­lă, iar pasiunea lui l-a cos­tat nu­mai pentru început în jur de 500 de lei.

Pe lîngă gardurile care delimitau ringul de concurs, rollerii și bi­ke­rii făceau trick-uri, dar fără să fie punctați de juriu. Skaterii însă, și-au dovedit abi­li­tă­ți­le. Chiar și cînd trebuie să du­că gu­noiul, ei se încalță cu placa.

Georgel COSTIȚĂ