Chilot peste pupăză

Fotbalul englez, cu tot na­țio­na­lis­mul pe care îl invocă, este un ma­re obiectiv turistic iar cei mai a­trași par a fi micii bulibași ai pe­tro­lu­lui oriental. Aceștia, cu turbanul și ha­re­mul de rigoare, au cumpărat o suită de cluburi englezești de pri­mă mînă pe care le-au făcut mici pa­șalîcuri. Acolo răstoarnă căruța cu bani și, pe modelul abordat de pa­tronii noștri, bat din palme și aș­teap­tă rezultatele.

Mohamed Al Fayed e însă un mo­del atipic de patron. În primul rînd, a cumpărat un club relativ in­sig­nifiant în marea schemă a fotba­lului englez, FC Fulham, și im­pli­carea lui la echipă s-a redus în ge­neral doar la semnarea unor ce­c­uri. Pînă de curînd, cînd Mo­ha­med a vrut să-și comemoreze un bun prieten, pe nimeni altul decît de­functul cîntăreț Mi­chael Jac­k­son. Oamenii spun că ar fi fost prie­teni apropiați. Pro­ba­bil din cauza asta a decis ca acea co­me­morare să fie mai mult decît o ma­să festi­vă.

Omul de afaceri de origine ara­bă a comandat realizarea unei statui, după chipul și asemănarea re­ge­lui poporului, pe care a dezvelit-o fa­nilor și presei cu mare fast. Însă, fără să vrea, sau fără să-i pese, Mo­ha­med a reușit să își pună în cap două categorii de fani. Pe de o parte sînt cei ai cîntărețului, care și-au oprit aplauzele ca să se uite la „curelele ciudate ale lui MJ ” și la linia len­je­riei intime care se ve­dea peste blugi. Nu i-a văzut pînă acum nimeni chi­lo­ții lui Michael în public!

De celălaltă parte sînt fanii echi­­pei. Dintre cei care au participat la dezvelirea statuii, unii s-au am­uzat, iar alții chiar au aplaudat în vervă, în speranța că în spatele ve­detei inexpresive se află un do­za­tor imens de bere, care urmează a fi umplut înaintea fiecărui meci. Cînd s-au prins că decizia nu are nici o legătură cu fotbalul, au în­ce­put să-și aducă roșii și ouă stricate de acasă, iar patronul a luat pentru pri­ma oară poziție. „Da­că niște fani proști nu înțeleg și nu aprecia­ză lucrurile pe care omul acesta le-a dăruit lumii pot să se ducă dracu­lui. Nu-i vreau ca fani. Dacă nu cred în lucrurile în care cred eu, să se ducă să țină cu Chelsea sau cu ci­ne vor ei.”

Ca să nu-și pună banii din pe­trol în căruță și să ia drumul ră­să­ri­tu­­lui, suporterii au tăcut. S-au de­cis ca fiecare dintre ei să aducă un pumn de semințe înaintea meciu­rilor și să-l arunce-nspre porumbeii de pe statuie. Și așa Michael voia să fie alb.

Cătălin HOPULELE