Un noroc adus de alții

„De ce nu îți cauți ceva de lu­cru pe la Salubris sau să mun­cești pă­mîntul, că ai putea”, îi spune Iu­li­­a bărbatului care încerca să ne vîn­dă ghiocei „de pădure”, cu cinci lei, cîți vrem. Nu i-a mers afa­ce­rea, dar măcar s-a ales cu o țigară. „Unii chiar nu vor să muncească”, îmi zice mai departe.

Și ea își ca­u­tă acum un loc de muncă, deși a cîș­tigat recent o sumă importan­tă de bani și un televizor la concur­sul Kiss Cash. Însă cu greu gă­­sește să se angajeze pentru că nu îi place să lucreze într-un bi­rou, „eu mă simt bine printre oa­meni”. Acum, după ce a văzut at­mos­fera din studioul radio de la București, crede că i-ar plăcea o ca­rieră în acest domeniu.

Iulia a mai cîștigat două premii, cu un an înainte și cînd era mai mică. Vara trecută a mers la Neptun cu iubitul ei pentru un week-end, cu tot cu bani în cont de la marca de țigări care a organi­zat concursul. Iar în clasa a pa­tra a fost recompensată cu produ­se alimentare de o firmă produ­că­toa­re de margarină.

Nu se consideră într-atît de no­­rocoasă încît să se înscrie și să aș­tep­te să și cîștige. A participat la e­dițiile anterioare ale concursului ra­dio, dar nu a fost sunată ca a­cum de către Andreea Berghea. De a­ceastă dată a înscris-o „al ei” , cu cî­teva zile înainte să afle ves­tea cea bună. Iar cînd a intrat în di­rect nu îi venea să creadă și în­treba dacă este adevărat. Unde mai pui că era aproape să nu cîș­ti­ge, pentru că niște prieteni o su­nau du­pă ce a intrat în direct ca să îi zică numărul norocit, dar bine că au fost primii cei de la radio.

Da’ cu banii ce-am făcut?

De la început Iulia m-a întrebat dacă mă interesează să știu ce a făcut cu banii. A organizat o mi­că petrecere pentru prieteni, le-a fă­cut cadouri și a dat bani unei per­soane mai puțin norocoase de­cît ea, așa a învățat că se face a­tunci cînd cîștigi ceva.

O bună parte din premiu este de­ja la bancă și își așteaptă me­ni­rea, nunta cu iubitul ei, cu care este împreună de șase ani și ju­mă­ta­te. Iar acum, tentația e ma­re, ar cumpăra tot ce îi place dintr-un ma­­­ga­zin și ce s-a schimbat du­pă a­ceastă întîmplare, este că „nu mai facem listă de cum­pă­ră­turi, plătim direct cu cardul”. Plus faptul că cei din cartier au felicitat-o și că a avut surprinderea să vorbească mai des cu persoane cu care î­na­in­te vorbea o dată pe an și că a­ceș­tia se așteptau să împartă banii cu ei.

Totuși, nu toată suma de 6900 de euro i-a intrat în cont și parcă nu îi mai pare un premiu atît de ma­re după ce a plătit TVA-ul pe cîș­tig, „sînt taxe destul de mari pînă la urmă”, spune Iulia mai pu­­țin voioasă. E bine și așa, banii cu care a rămas sînt ca un credit care i-au adus lucruri pe care le-ar fi cumpărat în rate, însă pe care nu trebuie să îi dea înpoi.

Georgel COSTIȚĂ