La pagina aniversară

Știm că fostul președinte Ion Iliescu e un octogenar cu „pagini” la cap și politică în suflet sau in­vers. În orice caz, împlinirea celor 81 de ani ai politicianului e sem­na­­tă la final cu mîndrie și fără pre­ju­decată de către acesta. Chiar și fă­­ră abțineri culinare.

Unu la mînă, cu ocazia pe­tre­ce­­rii aniversare, Ion Iliescu și-a lan­­sat cartea „După 20 de ani”, o măr­turie a revoluției de la 1989, dar și a pulsului românesc post­de­cem­brist. Alături de el s-au aflat mem­bri ai PSD București, cola­bo­­ratori, laolaltă cu fanii care i-au cîntat la pro­priu în strună pe toată durata pe­trecerii.

Doi la mînă, fostul președinte a profitat de ocazie pentru a săr­bă­to­ri și cei 60 de ani de căsătorie cu Nina Iliescu, numărați din 20 iulie 1951, declarînd că „însuși faptul în si­ne arată o rezistență extraordina­ră din partea ambilor, mai ales din par­tea ei, pentru că a fost supusă unui regim de viață care mi-a fost mie impus. Și n-a fost simplu. Dar asta a arătat tăria afecțiunii noastre, care ne-a ținut alături”.

Trei la mînă, omul politic a ales pentru prima dată o destinație di­ferită față de locul tradițional în care își petrecea ziua, în sediul de pe stra­da Antena nr. 11. Ion Ilies­cu a pre­ferat să petreacă la Ho­te­lul Phoe­nicia timp de două ore, cu bu­­ca­te alese din mijlocul cărora nu au lipsit ficățeii de pui, salatele de cru­­dități sau mușchiulețul de porc îm­pănat. De asemenea, evenimentul a fost „orchestrat” de Carmen Șer­ban, care pentru cîteva mo­men­te muzicale s-a declarat fan Iliescu, pînă să treacă marea, fie ea și de „bani, dușmani sau america­ni”.

Întrebat de tinereți fără bă­trî­neți în fața tortului, politicianul a spus că: „doresc să-mi păstrez să­nă­tatea, că, altminteri, viața îmi o­fe­ră multe. (…) Deocamdată îmi păs­trez vigoarea și mai ales inte­lec­tuală. Și mi-aș dori s-o păstrez în continuare”. Cu alte cuvinte, să­nă­tatea e „medalie de aur” purtată pe principiul că viața chiar bate fil­mul.

Proaspăt sărbătoritul știe că, răs­foită repede, viața, politică sau nu, are nevoie de un front al sal­vă­rii. Eventual, dacă acesta lipsește, Iliescu se bucură și de banda pe care care merge în fiecare di­mi­nea­ță cu sentimentul că înaintează.

Adelina FULGA