Piramidele, pînă la revoluție

Pe Anca ți se pare că o cunoști de-o veșnicie și nu știi de unde s-o iei. As­ta probabil pentru că are ochii mari și verzi cei ai lui Betty Boop. Apoi, cînd afli că are 24 de ani, parcă nu-ți vi­ne să crezi. Sub înfățișarea timidă se ascunde o persoană foarte curajoasă. De curînd s-a întors din Egipt, unde și-a petrecut șase luni lucrînd la o gră­dini­ță din Alexandria. Însă, din ca­uza si­tu­ației din ultima periodă din capitala e­gipteană, a fost nevoită să se în­toar­că și să-și ia rămas-bun de la copiii de ca­re prinsese drag.

Cînd a ajuns acolo în septembrie, primul obstacol peste care a trebui să treacă, a fost cel al privirilor localnicilor: „eu fiind europeană, albă, cu pă­rul scurt, destul de diferită de restul peisajului chiar am ieșit în evidență a­co­lo. Și, cu timpul, te simți foarte bi­zar, urmărită, să spunem așa”. Ea nu a a­les țara în ca­re să plece, a ales doar jo­bul, voia foar­te mult să lucreze la o grădiniță, să stea cu copiii, asta pentru că mai tîr­ziu visează să-și facă o grădiniță a ei: „acolo am găsit jobul, m-am în­țe­les foarte bine cu ei la interviu și am plecat în Egipt. Nu m-am gîndit foar­te mult la țară, de asta și șocul a fost mai mare pentru că nu m-am pregătit dinainte. Am vrut doar să mă duc să lucrez.” Nu i-a fost greu să se în­țe­lea­gă cu picii pentru că cei mici nici mă­car nu vorbeau, așa că a folosit limbajul semnelor care a ajutat-o de minune.

Cînd o întreb cîte țări a vizitat, le numără repede și-mi spune că a trecut deja prin opt țări, multe prin interme­di­ul AIESEC.

Cele șase luni petrecute în Egipt și e­venimentele la care a avut ocazia să par­ticipe au făcut-o să înțeleagă mai bi­ne tradiția și religia egipteană. Mai mult decît atît, și-a dat seama că mul­te dintre lucrurile pe care le știa des­pre ei cînd a plecat acasă nu erau nici pe departe adevărate: „pentru ei fa­mi­lia și iubirea sînt lucruri sacre. De­se­ori noi nu-i înțelegem, spunem doar că-s ăia cu vălurile și care trag cu pu­șca.”

O grădiniță potrivită

Tînăra spune că toată acestă experiență pentru ea a fost un test: „să văd dacă idea cu grădinița e viabilă, mi-am dat seama că mi se potrivește și că pot mer­ge mai departe”, dar și o experiență minunată: „am fost în deșert de două ori și am dormit sub cerul liber, sub stele. Am văzut chiar familii de be­duini, cu copii mici, care stăteau sub cerul liber”. Îmi spune că nu a impresionat-o nimic mai mult decît liniștea deșertului și cerul minunat pe timp de noapte: „nici pe tine cum respiri nu te auzi. Bineînțeles, am văzut și pi­ra­mi­de­le și, deși e un loc cam turistic, îți dai seama că acolo a început civili­za­ți­a egipteană.”

Job-ul de educatoare pe care l-a a­vut și minunatele excursii la Cairo, în deșert sau la piramide o fac pe Anca să-și aducă aminte cu drag de Egipt și e decisă să caute să plece iar, chiar dacă nu acolo, oriunde, numai să poată lucra și vizita cît mai mult.

Alexandra ȘANDRU