Reverii cu naiade

Sună ca în momentul în care ce­le mai furioase solo-uri de chitară se întîlnesc cu vocea desprinsă din co­ruri gregoriene ale unei soprane finlandeze. Tarja Turunen cîntă dincolo de muzică, dincolo de vers, de portative lunguiețe care se preling lă­crimînd pe clape de pian.

„What lies beneath” („Ce se află dedesubt”) vine ca o continuare nu­cleu la „My winter storm” („Furtuna mea de iar­nă”), albumul fostei soliste Nightwish din 2007, ca și cum cel din urmă ar fi fost un prolog molcom la ceea ce avea sa se întîmple trei ani mai tîr­ziu.

Albumul se împarte în două di­men­siuni alternative. Pe de o par­te e timbrul inconfundabil al sopranei ca­re face piesele să se succeadă aproa­pe liniar. Pe de altă parte sînt intervențiile unor interpreți ca Joe Satri­a­ni, cunoscutul baterist Will Cal­houn sau solistul trupei All that Re­mains, Phil Labonte, care contrabalansează fluența Tarjei.

E o domniță cu o pelerină groa­să, prăfuită pe umeri, care rătăcește prin catacombele propriei minți și cîn­tă pentru a-și omorî demonii in­teriori, scrutează oglinzi sperînd să se regăsească dincolo de reflexie și ascunde în sipeți greoi visele pierdute. „Until my last breath” („Pînă la ultima mea suflare”), „Un­der­neath” („Dedesubt”) sau „Little lies” („Mici minciuni”) decurg aproape pe șa­bloane prăfuite Night­wish, aducînd întrucîtva aminte de spi­ritul „Swan­heart” („Inimă de lebădă”) sau „Ocean Soul” („Sufletul oceanului”). „An­te­room of death” („Anticamera mor­ții”) este o re­prezentație aproape tea­trală, o com­binație bizară dintre un spectacol de operetă și corul de vocaliști Van Can­to ce completează ansamblul în­­tr-un mise en scène din care lipsesc doar balerinele din „La­cul Lebe­de­lor” sau „Oberon”, al lui Shake­spe­are.

Nu e genul de album menit să de­­­vină platină sau alt metal prețios și nici nu va ajunge prea curînd în vreun top Rolling Stones. Dar e pu­ne­rea pe note a unor nos­talgii refulate pentru ce era Nigh­t­wish la sfîr­și­tul a­ni­lor ’90, ușor ro­mantizat, aco­perit cu o cortină de ca­tifea roșie și poate cu cîteva nimfe mitologice în plus.

Alexandra PANAETE