Cînd unul singur face plus

Sunete care aduc aminte de mare, li­toral, pescăruși, beat-uri din anii ’90 și de-odată vocea solistei Jennifer Rush, cîntînd „cause I am your lady, and you are my man”. Toate mixate într-o me­lo­die electronică ce-i face pe Boboc, Joint, Bush, Vasi și toți prie­tenii lor să ridice mîinile și să danseze și mai cu spor.

„Molestare generală” e o ex­pre­sie oarecum vagă, care poate în­sem­na multe pentru mulți. Pentru Daniel Stanciu, sau Minus, cum îl știu con­stăn­­țenii și cunoscătorii de mu­zi­că e­lec­tronică, a fost „petrecerea ve­rii, mi-a plăcut mult atmosfera și re­ceptivita­tea publicului”. Au ve­nit a­ici, pe plaja rătăcită din Tuzla, tot fe­lul de oameni să-i asculte melodiile.

Din liceu la Londra

Dacă în clasa a XII-a s-a „superen­tuziasmat” cînd un prieten a pus la o pe­trecere o piesă de-a lui, anul acesta a scos al cincilea EP (en: extended play – un album cu mai multe piese decît un single, dar mai puține pentru a pu­tea fi catalogat ca LP – Long playing), a fost la Red Bull Music Academy în Londra, „am remixat-o pe Lore­da­­na Groza și am cîntat la Sonar Bar­ce­lona”. Acest ultim album, intitulat 95, „e inspirat din copilăria mea din Con­stan­ța”, conținînd piese cu nume care se leagă de această zonă, precum Nep­tun, Hașdeu, Soveja sau Teatrul de Va­ră. „Am crescut în cartierul Tomis 3, pe So­veja cu Hașdeu. Voiam de ce­va vre­­me să fac un EP despre perioada a­ia. Am încercat s-o imortalizez”. Ast­­fel, în piesa Hașdeu folosește sample-uri dintr-o melodie eurodance din 1994, Maxx – No more.

Tot ce știe a învățat singur, fără vreun studiu academic. A terminat Fa­cul­tatea de Informati­că, însă în li­ceu, du­pă ce a descoperit pe Internet muzi­ca asta, „m-am apucat de făcut scratch-uri și aveam ne­vo­ie de beat-uri (en: bă­tăi muzicale), așa că mi-am luat Fruity Loops și am în­ceput să mă joc cu el.” Așa a a­juns să cîștige bani din asta, însă nu sufici­ent cît să-i fie singu­rul venit. Spe­ră în­­să că la un mo­ment dat numai bu­toa­ne­le mixerului să-i aducă bani în bu­zu­nare.

Despre numele „Minus” nu vrea să spună foarte multe, doar că „poate fi in­terpretat în multe feluri, poate fi le­gat de absența unui lucru, de opusul u­nui lucru, de revolta împotriva unui lu­cru și, evident, școlărește, de semnul matematic”. Nici nu stă prea mult de vorbă, grăbindu-se să mai lucreze la un proiect muzical. Dar cînd te scuzi, te privește calm și-ți spune doar „nu-i panică”.

Ioan STOLERU