Politică de degetar

Deși pare foarte vioaie pe micul ecran, opoziția ratează în aceste zile cel puțin trei teme de maxim in­te­res pentru milioane de oameni: fis­calitatea, ordonanța creditelor și agri­cultura.

1. Alianța de conjunctură dintre PSD și PNL, destinată strict de­bar­că­rii guvernului și, eventual, sus­pen­­dării președintelui, silește cele două partide să împingă deliberat în fun­dal singurul element care le des­par­te: regimul fiscal. În vreme ce PNL promite menținerea cotei uni­ce, ba chiar scăderea ei la 10 procente, PSD își asumă fățiș revenirea la cota de impozitare progresivă, cu un maxim care stîrnește frisoane: 40 la sută. Singurul orizont de așteptare pe care cele două partide îl oferă este îndoielnic și dezamăgitor de scurt: menținerea cotei de 16 la sută vreme de șase luni, adică perioada din­tre eventuala debarcare a pre­mie­­rului Boc și organizarea ale­ge­ri­lor anticipate. Dar după aceea? Ce se va întâmpla daca jocul alegerilor va aduce la guvernare PSD și PNL? Tăcere…

2. Faimoasa Ordonanță de Ur­gență 50, menită să pună ordine în relațiile dintre bănci și clienți, a ajuns în dezbaterile comisiilor de specialitate din Parlament. Deși afectează milioane de oameni, parti­dele de opoziție ignoră total acest su­biect. De bine, de rău, guvernul și par­tidele care îl susțin și-au expus punc­tul de vedere prin însăși emi­te­rea Ordonanței. Însă, așa cum acuză reprezentanții sistemului bancar, aceasta este confuză și lasă loc unor interpretări pe care băncile, evi­dent, s-au grăbit să le speculeze în propriul interes. Bancherii și-au or­ganizat rapid un lobby intens prin co­tloanele Parlamentului, reușind să promoveze o serie de amendamente care lucrează în defavoarea clien­ților. În paralel, sute de mii de oameni cu credite s-au înrolat într-o fe­brilă gherilă internautică, in­va­­dînd fo­rumurile cu alerte, sfaturi și foarte multe întrebări. Singurul loc în care dezbaterea publică, serioasă și aplicată, lipsește este chiar locul în care aceasta trebuia să se desfășoare: Parlamentul. Dar e mult mai simplu să comentezi toaletele lui Udrea și toanele lui Anastase decât să înțelegi și să explici noțiuni precum marja băncii, Euribor sau Libor.

3. Ministrul Agriculturii, Va­le­riu Tabără, a scăpat nedrept de ief­tin pentru uriașa prostie pe care a fă­cut-o atunci cînd a anunțat, apa­rent neglijent, scumpirea produselor a­gri­­­cole. Producătorii au folosit acest semnal pentru a anunța scumpiri, deși fundamentele economice, și mai ales piața, nu le justifică nea­pă­­rat. De la prostia ministrului Ta­bă­ră și de la consecințele ei, dezbaterea poate urca în alt plan: ce fel de economie de piața are România dacă producătorii privați din agricultură încă așteaptă semnale de la gu­­vern pentru a-și face politica de pre­țuri?

Ratînd aceste teme, actuale și relevante pentru agenda publică, clasa politică arată, o dată în plus, că se pricepe de minune doar să poarte glorioase bătălii într-un degetar.

Liviu AVRAM