Ironia sorții vine din Albania

În ochii Lorei nu se citește nici un resentiment. „I-am tri­mis mesaj ma­mei cînd urcasem în autocar, i-am spus că plec și nu știu cînd mă mai în­torc”, spune ea cu nepăsare. Îl cu­nos­cu­se pe Bobo în urmă cu cî­te­va luni, era din Albania și venise la niște prie­teni, studenți în România. Au avut o re­lație distantă, dar pentru Lora a fost de-ajuns ca să-l urmeze oriunde.

A fost răvășită când a aflat că el va ple­ca în Olanda, unde muncea. Se plim­ba pe holurile căminului și nu-și mai găsea locul. Și-a dat ultimul examen de la sfîrșitul primului semetru și a plecat la el. Lucrurile păreau norma­le între ei și Lora se obișnuise deja cu at­mosfera din Amsterdam. Își i­ma­gi­na că va trăi acolo multă vreme. „Zi­ua el mergea la serviciu, seara ne plimbam pe străzi și făceam spaghetti cînd ne întorceam acasă”, își amintește ea de fericirea de acum un an.

Un vis întors

Totul a ținut pînă cînd s-a gîndit să-i caute prin telefon, să-i citescă me­sa­­jele și să pună cî­teva întrebări. I-a spus să-și facă bagajul și să nu o mai găsească acolo cînd se va întorce. Nu i-a lăsat bani nici de drum. „Așa sînt al­banezii, pe ei nu trebuie să îi înnebu­nești cu întrebări sau să te bagi peste lu­crurile care îi privesc doar pe ei”, în­cearcă ea să-i gă­sescă scuze. Biletul de în­toarcere i l-a plă­tit mama ei, care n-a primit-o cu bra­țele deschise și de atunci tot îi este teamă ca fata ei să nu mai ia astfel de decizii.

S-au mai văzut acum cîteva luni, cînd Bobo era în trecere prin Ro­mâ­nia, s-au plimbat pe malul Bahluiului și a rămas s-o sune în ziua următoare. „Dar nu m-a mai sunat. Și rar îl prind pe mess să mai vorbim”, spune ea a­mu­­zată de propria naivitate. A reușit să-și continue facultatea și să-și îm­pa­ce familia dezamăgită. Mai caută și a­cum poze pe Google din Amsterdam și tresare de fiecare dată cînd vede un loc pe unde a trecut cu el de mînă.

Chiar dacă de curînd a aflat că este căsătorit de șapte ani, poza lui Bobo tronează și acum pe desktop-ul Lorei. „Masterul acolo vreau să-l fac, în O­lan­da, cine știe ce am și eu pus deoparte”.

Andreea JUGARU