Rectorii își apără independența

Proiectul Legii Educației Naționale propus de Daniel Funeriu, ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a trecut prin faza dezbaterii publice cu articolele aproape intacte. De aceea, alături de asocia­țiile studențești și sindica­te­le care au protestat împotriva anumitor puncte ale proiectului ce urmează să fie aprobat de Parlament, universi­tă­ți­le membre ale Consorțiului „Universitaria” au găsit necesar să tragă un alt semnal de alarmă. La întîlnirea de la Iași au pus la cale un plan pentru a încerca să remedieze măcar aspectele ce țin de autonomia universitară.

Pe 14 mai, rectorii sau un re­pre­zen­tant al universităților care fac par­te din Consorțiul „Uni­ver­si­ta­ria”, mai exact Universitatea „Ale­xan­dru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), Universitatea „Babeș-Bol­yai” din Cluj-Napoca (UBB), Uni­­versitatea București, Uni­ver­si­tatea de Vest din Timișoara și Aca­demia de Stu­dii Economice Bu­cu­rești (ASE) au sem­nat, în ca­drul în­tîl­nirii care a avut loc în Sala Se­nat a UAIC, documentul „Dec­la­ra­ție pri­vind autonomia universita­ră”. Aten­­ția consor­țiu­lui s-a concentrat pe articolele din le­ge care vor în­gră­di, după promulgare, autonomia univer­sitară și vor duce ine­vi­ta­bil la po­li­tizarea în­vă­țămîntului su­pe­rior. Ma­nifestul va fi făcut public astăzi, 17 mai, și va fi tri­mis și către Co­mi­sia pentru în­vă­ță­mînt, știință, tineret și sport din cadrul Se­na­tu­lui.

Politizare și birocrație

Declarațiile internaționale în do­­meniul învățămîntului superior, la care a aderat și România, de­fi­nesc limitele autonomiei adminis­tra­­tive a universităților. Pornind de la aceste documente, consorțiul a sta­­bilit în ce măsură articolele pro­iec­tului național încalcă libertățile in­­ternaționale. Declarația de la Li­ma din 1988, care reprezintă un stîlp de bază al analizei, „rămîne de im­­portanță fundamentală în domeniu”, după cum este menționat în pa­­ginile documentului realizat de cele cinci universități de stat. Po­tri­vit acesteia, autonomia reprezintă „in­­­dependența instituțiilor de în­vă­ță­­mînt superior față de stat și toate ce­lelalte forțe ale so­cietății, în a adop­ta decizii pri­vind gu­vernarea in­ternă, fi­nanțele, ad­mi­ni­stra­rea și în a sta­­­bili po­liticile pro­­prii de educație, cer­ce­tare științifică, ser­vi­cii și alte activități pendinte”.

În documentul sem­­nat de Con­sor­țiul „Uni­ver­si­ta­ria” se mai arată fap­­­tul că „cine ob­ser­­vă funcționarea uni­­versităților ame­ri­­cane, germane, en­gle­ze, austra­lie­ne, mai nou chi­ne­ze și mul­te altele, își dă sea­ma că în sfe­ra au­tonomiei uni­ver­si­tare intră toa­te do­me­niile de decizie, inclusiv sta­bilirea pro­cedurii de ale­ge­re a con­ducerii aca­de­mi­ce sau mana­ge­men­­tul resurselor uma­­ne”.

Prof. univ. dr. Andrei Mar­ga, rec­to­rul UBB, a fost pre­­zent la dis­cu­țiile de săp­tă­mî­na trecută de la Iași. Acesta a dec­­la­rat că în urma șe­­din­ței, consorțiul a ve­nit cu mai multe pro­­puneri. Prima din­­tre acestea este că autonomia uni­ver­­sitară să fie asu­ma­­tă de noua lege cel puțin așa cum a fost ea statuată de le­gea din 1995, și de cea reforumulată din 1999.

O a doua propunere ar fi ca accepțiunea autonomiei universitare „să în­sem­ne dreptul universității de a decide în ceea ce privește un în­treg pachet de condiționări al pre­gă­ti­rii profesio­nale. Mă refer la curriculă, la se­lec­tarea studenților, la evaluare și examinare, la selectarea conduceri­lor la nivel de catedre, departamen­te, facultăți, universități. Mă refer la fo­losirea resurselor u­ma­­ne, la re­cru­ta­rea de personal, la fo­­­­losirea acestu­ia”, mai afirmă aces­ta. După pă­re­rea fostului mini­stru al Educației, în momentul de față nu e nevoie de o lege care să intre în detalii amănunțite despre felul cum se alege un șef de catedră. Principala problemă ar fi însă faptul că nu există voință politică de a dezvol­­ta autonomia în consonață cu ceea ce se pe­tre­ce în țările europene.

Vina o poar­tă „cei care lu­crea­ză la pre­gă­ti­rea acestui proiect de lege, pentru că nu știu despre ce e vorba. În al doi­lea rînd, este o vo­in­ță clară de a in­sta­ura controlul po­li­tic asu­pra univer­sităților. De aceea uni­ver­sitățile pu­blice mai ales, sînt su­puse unei pre­siuni pentru a fi în­cor­porate într-un sistem de administra­re biro­cra­tic”, a încheiat acesta.

Educația nu e o prioritate

În “Declarația privind autonomia universitară” se combat o serie de articole din proiectul de lege, iar două din­tre problemele pe care s-a pus ac­cen­tul în acest context, au fost ale­ge­rea administrației academice și pen­sionarea forțată a profesorilor uni­versitari de vîrf. Nevoia de a emi­te un astfel de document constitu­ie, în opinia semnatarilor, un de­mers inutil care nu și-ar avea lo­cul într-o țară în care nici un partid nu în­cearcă să controleze uni­ver­si­tățile. „Este destul să spunem că la Har­vard regulile de alegere a pre­șe­din­te­lui universității sînt mai vechi de­cît Constituția S.U.A., că în Ger­ma­­nia sînt multe reglementări pri­vin­du-i pe cei care sînt în serviciul public (precum profesorii universitari), dar senatele universitare pot decide fo­losirea personalităților de vîrf. De altfel, și în România, peste 70% din pro­ducția științifică și din proiectele eu­ropene sînt realizate de cei pe care proiectul legii din 2010 vrea să-i înlăture”, este argumentat în do­cu­ment.

În finalul acestuia, consorțiul ce­re Parlamentului să prevină dis­tru­gerea autonomiei universitare în România.

Rectorul ASE-ului, prof. univ. dr. Iog Gh. Roșca, a fost caustic în ceea ce privește situația proiectului noii legi. Acesta a afirmat că „dacă proiectul va fi votat fără să se res­pec­te decizia consorțiului se va în­tîm­pla ce se întîmplă de obicei în Ro­mânia: facem legi proaste, care nu vor avea viabilitate, care nu vor dăi­nui, pe care le vom modifica pe ban­dă”.

Motivul principal pe care l-a iden­­­tificat în spatele acestei legi care prevede prin articolele sale în­gră­­direa autonomiei, este politiza­rea sistemului de învățămînt superior: „pu­tem să ne dăm noi peste cap, dar alegerea prin competiție manageria­lă presupune un concurs. Concurs la care trebuie să participe niște oa­meni. Care sînt oamenii care decid cine trebuie să conducă? Cei care, la un moment dat dețin puterea po­li­ti­că”. Rectorul ASE consideră că nu vor mai urma noi proteste în Ro­mâ­nia împotriva acestei legi deoarece educația nu mai este o prio­­ritate, ci procesul de aliniere la ce­rin­țele Fon­dului Monetar Internațional, iar legea ar putea fi promulgată cu toa­­te deficiențele pe care le are la acest moment.

Universitatea gazdă a fost re­pre­zen­tată la întrunirea Consorțiului „Uni­versitaria” de către rectorul ei, prof. univ. dr. Vasile Ișan. Acesta a precizat și el că dec­la­ra­ția atacă o serie de articole care aduc atingere au­tonomiei: „mai pre­­cis, se stipu­lea­ză în articolul 111 din lege, că Mi­ni­ste­rul Educației con­tro­­lează modul în care universitățile își exercită autonomia. Aceasta pri­veș­­te decizia Se­na­tu­lui universității și eventualele erori sînt sancționate po­trivit regu­li­lor de drept și legilor în vigoare, iar dacă spui că mi­nis­te­rul controlează aces­te aspecte, în­seam­nă că autonomia este pusă la dis­creția unei organi­zații care nu este numaidecît neutră din punct de ve­dere politic sau ideologic”.

Rectorul UAIC conchide: „e un prin­cipiu clar: nu poți cere responsa­­bi­litate și responsabilizare socială sau publică, dacă nu îi acorzi și liber­ta­te decizională. Și mai exact la asta se rezumă problema autonomiei universitare”.

Alexandra PANAETE

Alex VARNINSCHI