„La Titu”, salon de înfrumusețare

Ce n-a reușit Nicolae Ceaușescu să facă, au venit sistemul Bologna și imaginația tinerilor în ajutor. Omul multilateral dezvoltat și-a găsit „adepți” în rîndul studenților, iar prin­­tre un curs, un seminar și o cafea în Belfast, trebuie să mai găsească și o altă sursă de venit. Fetele lui Titu Maiorescu, din căminul C5, ca să fim mai preciși, și-au făcut din ca­me­­ră un mic salon pentru toate cele tre­buincioase colegilor mai puțin no­­rocoși.

„Eram pe la etajul de sus și am văzut la camera 103 că scria «salon Dana» și aveau parcă numai ma­ni­chiu­ră și atunci am zis că noi nu pu­tem să facem așa ceva?”, spune Ioa­na despre începuturile micii afaceri. O colegă mai avea o placă de păr, un televizor care prindea trei canale exis­ta, iar unde mai pui că știau să facă și mămăligă? Scrise cu roz, serviciile pe care le puteau oferi au fost de îndată lipite pe ușa camerei. Ta­ri­fe­le au fost mici de la bun început, un tuns cu mașina eletrică ajungea la doi lei, iar o porție de mămăligă avea același preț.

„Aveam și masaj, dar de relaxare și nu erotic, numai că unii au crezut greșit”, povestește amuzată tînăra. Acum, n-au menționat dacă au și stu­dii de specialitate în domeniul kino­to­­terapiei, dar cei care și-au pus spa­tele la bătaie au fost mulțumiți. Dacă unul le-a oferit o ciocolată în locul banilor, o dată „am făcut un masaj unui albanez, iar el ne-a oferit în schimb un control stomatologic gratuit. Era student la medicină”, măr­tu­ri­sește fata.

Mai lipsea și-un centru Spa

Primii care i-au venit să-i ceară ajutorul au fost băieții, de fapt, se pa­­re că ei constituiau cea mai mare parte din clientela lor. Au luat o dată cîte cinci lei de la doi microbiști, pen­tru că au vrut să vadă un meci la televizor, iar printre cei mai fideli se numără Cosmin. Cînd îi aud nu­me­le, fetele chicotesc între ele și încep să enumere toate întîmplările pe care le-au avut cu el. „Avea o mîncare la care mergea mămăligă, nu mai știu, parcă era pește.

În fine, m-a întrebat dacă mai este valabilă faza cu mă­mă­li­ga și i-am zis că da”, poves­teș­te An­­ca. La ora opt seara, i-a dat aces­tuia comanda așa cum a cerut-o și a pri­mit doi lei.

Windows, don Juan cu certificat

Ioana i-a îndreptat o dată părul cu placa, iar apoi a vrut să i se facă și manichiura. „Din păcate Iuliana nu era în cameră și nu l-am mai ajutat. Vro­ia unghiile pătrate, însă și le-a făcut singur pînă la urmă, că l-am vă­zut apoi la sala de lectură apoi”.

Pentru că toate resursele de care dispui trebuie să le folosești pentru a-ți merge bine afacerea, Anca l-a folosit și pe prietenul ei, dacă tot este specialist în calculatoare. El era cel care rezolva conexiunea la internet și instala sistemul Windows. Iar du­pă un timp, se pare că la majoritatea studentelor li se strica subit și neaș­teptat laptopul.

Concurența a fost mare și într-o zi s-au trezit și cu lista de pe ușă rup­tă, nu-i nimic, deja au devenit un „brand” prin cămin, iar la o adică, ci­ne n-are nevoie acum, în plină se­siu­ne, de un masaj, fie el și cu stabi­lo­po­zi fosforescenți?

George GURESCU