Hora se prinde la copcă

„Hăi! Hăi!”, scandează mulțimea înghețată din Piața Unirii. Urlă la co­­mandă. Cînd îl văd pe președinte, pe Geoană și pe Furdui Iancu. În rest, stau cu mîinile în buzunare și scot abur pe nări. Cîțiva copii umblă bez­me­tici pînă ce alunecă pe mozaicul lu­cios. Se potolesc și apucă două stea­guri grele. Încep să plîngă și așteaptă să fie luați în brațe. Numai doi-trei tineri nu au stare. Se tot îmbrîncesc în oameni și sca­nea­ză fiecare buzunar deschis. „Hai să dăm mînă cu mînă”, acoperă vocile jan­darmilor ca­re strigă după hoții sal­va­ți de cîn­tec.

Criză de țuică

În loc să se prindă într-o horă mul­țimea încremenește. Oamenii se spri­jină unii de alții și vîslesc din stea­guri. Bătrînii care s-au îmbulzit să ajungă pînă în fața scenei în­ti­ne­resc deodată. Se apucă de brațe, se sărută pe braz și îți spun veseli „La mulți ani, bă!”. Încing o horă mică, strîmbă. Se împiedică de cîteva ori și renunță. Se duc să-l vadă pe Traian Băsescu cum se ia de mînă cu pre­șe­din­tele PSD-ului. Fără succes. În jurul lor „gărzile de corp” formează o horă mai rotundă și mai vioaie. Cînd în sfîrșit lasă „plebea” să se ap­ro­pie, petrecerea se strică.

Mai-marii statului se grăbesc să plece în Hotelul Unirea, iar românii rămîn de­zamăgiți. „Anu’ ăsta, doamnă, e min­ciună pe lîngă ce-o fost acuma doi ani. Am băut țuică fiartă”, îmi spune un bătrîn. A venit numai pentru Băses­cu. „Să-l văd că mi-i drag ca băiatu’ meu. Și el îi marinar”, și pri­veș­te cu­rios înspre tinerii care încep să ple­ce din Piață. „Ăștia habar n-au. Huo! Ti­ne­retu’ mîndria țării, pe dra­cu’”, țipă un altul. Are nasul roșu și mîinile vi­ne­ții. Lasă în urma lui o dîră de miros de vin care aproape te îmbată. Mă ia de­o­par­te să-mi povestească des­pre familie, școală și Unire. „O fost așa. As­cul­tă: s-o întîlnit Cuza cu niște slugi de-a lui și o zis să se facă Unire. Cine știe ce fecioară avea el prin Mol­do­va de-o vrut să se lipească de Va­la­hia”.

Po­vestea asta o știe de la tatăl lui, fost colonel „sau maior, sau ceva la arma­tă”. Nu apucă să termine că un alt moș­neag vine să-mi povestească varianta lui despre „lipire”. „Nu era așa. Uite cum: era corupt ăsta Cuza. Corupt tare. Și-o mințit alegerile și o cîștigat. Așa ca Băsescu”, rîde și soar­be dintr-un pa­har de bere la do­zator. Ia un copil cer­șe­tor la palme și la ocărît. „Mă, tu știi ce e azi? Ia zi, ce e azi? Unificare, măi bo­ule, unificare! Hai, la mulți ani și ție”, și îl sărută pe obraz.

Adriana ZĂVOI