Liber la solduri pe scară rulantă

„Puteți rezista tentației?”, se re­pe­de înspre mine o domniță peltică. Abia după ce-mi iau ochii de la len­ti­le­le ei de contact mov observ că poartă un fel de șorț pe care scrie „cea mai ief­tină manichiură ți-o faci la noi!”. Mă aban­­donează repede atunci cînd înspre ea vine în galop o fată care nu se ține prea bine pe cizmele cu care se laudă: „Tu, Anca, au ăștia la Leonardo niște sco­ru­ri.

Pe astea am dat 35 de lei”, și își etalează mai mult coapsa decît în­căl­ță­min­tea din lac auriu cu lanț în ju­rul gle­znei. Mînată de o oarecare cu­rio­­zi­ta­te, mă îmbulzesc pe treptele ru­lan­te și in­tru direct în magazinul cu pri­cina. Cons­tat, însă, în puțin timp că pe geam ar trebui să scrie „nu mai avem” în loc de reduceri de pînă la 80% și mă în­drept entuziastă spre un alt magazin. „Bună seara” și vînzătoare aproape mă con­duce de braț la raftul cu „ieftiniri sub­stanțiale”.

Dar, spre surprinderea mea, ia reducerile de unde nu-s. O „blu­ziță elegantă” de la Steilmann nu fa­ce mai puțin de 380 de lei, iar „un pan­talonaș de ocazie”, 550. Amabila doamnă aproape îmi jură că „inițial erau mai scumpe, acum chiar se me­ri­tă” și insistă să probez „un costumaș”. Dar cum eticheta atîrnă greu și de data asta nu mă las înduplecată și plec spre ZARA.

Complimente ieftine

Deși e mai aglomerat ca în Par­cul Herăstrău pe timp de vară, nu observ pe nimeni care să pro­be­ze sau să ia la puricat vreo haină. Lu­mea intră pe o ușă și iese pe cealaltă la fel de po­so­morîtă, îndreptîndu-se fre­netic spre BSB. Aici, cam aceeași si­tuație. De­gea­ba tot încearcă vîn­ză­toa­rele să îm­bie posibilii cumpărători cu fuste de lycra roz și geci argintii că ni­meni nu înain­tează cu mai mult de doi pași.

Vă pot recomanda ceva… dacă do­ri­ți”, se apropie de mine o fetișoară cu zîm­bet larg. Deși o refuz insistă să mă în­groa­pe în complimente. „Pe cineva înalt ca dvs. ar veni bine o rochie scur­tă, dar cred că aveți picioarele un picuț cam groase. Vă pot recomanda un co­lant pe negru…”, și sugestiile fetei nu se mai opresc. „Puteți asorta o bluză, dar nu știu dacă vă vine bine la piept, că e destul de mulată. Persoanele așa, mai plinuțe, na… e mai greu să vă găsiți ceva”, termină lista de „laude” într-o grimasă compătimitoare. Se în­de­­părtează și mă lasă să plec convinsă că nu culorile țipătoare și nici prețurile ră­­mase tot mari țin lumea departe de ma­­gazin.

Adriana ZĂVOI