Basmul de a doua zi

În primul rînd vreau să mul­țu­mesc tuturor celor care au crezut în mi­ne, „Mihaela, dragostea mea”, „es­te victoria lui Crin, în aceeași măsură cum este victoria mea”. În continu­a­re, voi face dansul victoriei și voi țipa în fața camerelor de luat vederi „Îm­pre­ună am învins!”. Vă rog, nu rîdeți de mine, că așa se face și în Occident, vă spun eu pentru că am fost am­ba­sa­dor în SUA și așa se procedează cînd se află rezultatele.

Din păcate, așa s-o fi făcînd în stră­inătate, dar la ei sondajele încă sînt bune și oamenii nu se culcă pe-o ureche de îndată ce au auzit basmul spus de Scufița Roșie. Ei vor să afle ce-a făcut și Scufița Albastră, îna­inte să înfulece cozonacul din coș. Fostul vi­i­tor președinte al României a avut unul din cele mai scurte mandate la Cot­roceni, de doar cîteva ore.

Însă, dacă tot am adormit, visînd că el îmi va fi „șefu’”, ar fi fost bine dacă m-aș fi trezit fix peste alți cinci ani. „România bunului simț” aș simți-o pînă în măduva oaselor. Corupție? Nici vorbă, ba mai mult am fi avut cea mai performantă justiție de pînă acum. Ni­meni nu ar mai fura nimic, iar fondurile Uniunii Europene nu ar fi fost cheltuite în nici un caz pe au­tos­trăzi suspendate sau subterane con­­struite de Marian Vanghelie, pe persoană fi­­zică. În economie nu ar mai fi nici o privatizare pusă sub sem­nul întrebării (în caz că vor mai fi com­­panii aflate în pat­rimoniul statului), iar petrolul din apropierea In­su­lei Șer­­pilor ne-ar fi ajutat să devenim mai puternici decît Du­ba­iul.

Din vis m-am trezit prea repede, iar Geoană nu a reușit încă să capete bu­nul simț promis. Nici măcar nu a apucat să audă povestea pînă la sfîrșit, iar acum încă mai crede că Bunicuța îl va aștepta în cabana din pădure, noaptea tîrziu.

George GURESCU