Din Zimbru pînă la Paris, românii au votat după ureche

Românul votează bine. Mai cu spor, mai cu nesaț, pune ștampila unde vede prima dată cu ochii. Cei mai mulți cred că nici un președinte nu-i mai poate scăpa de la înec. Nici măcar „tineretul tării”. Pensiile or rămîne tot mici, iar politica s-a face tot după grade rudenie. Puțini au mai rămas fideli doar unuia dintre candidați. Dar în duminica „mare”, aceia au hotărît să se ascundă în case.

Patriotismul a trecut granița. O femeie s-a strecurat printre francezii din metrou și a strigat din toți rărunchii că e româncă. Nu a putut să stea în casă tocmai în ziua în care în țara ei se pregătea o schimbare. La Chișinău, însă, alegătorii au votat în liniște, cu aceeași mîndrie. Au stat cu pumnii strînși și au privit drept în ochii gardienilor, fără teamă. Pînă și copiii s-au aciuat pe lîngă părinți, împărtășind opinii politice. Numai „spaniolii” s-au ținut departe de ștam­pile. Nu din nepăsare, ci din con­vingere. Ei au ales o dată, în primul tur, cu încredere. În duminica în care s-a ales președintele, „străinii” noștri au fost mai români ca de 1 Decembrie.