Boboci din flori

Pentru o seară, Woodstock-ul și-a luat chitările, florile, cele mai vii culori și s-a mutat în Dublin Pub. Studenții de la Arhitectură și-au despletit părul lung, și-au le­gat cîte o panglică multicoloră pe frunte și și-au aprins țigările. Așa au hotărît să-și impresioneze bo­bo­cii de anul acesta. Chiar la intrare, un băiat în cămașă colorată îmi pro­­pune să-mi facă un desen pe fa­ță sau să-mi lege o panglică la în­cheietura mîinii.

E ultima, dar, în semn de pro­test față de socie­tatea materialistă, mi-o dăruiește în timp ce mă pri­vește direct în ochi, încercînd să mă hipnotizeze. În încăpere toți respiră cu „flower-power” în loc de aer: panglicile și pălăriile colo­ra­te stau atîrnate pînă-n tavan. Doar barmanul nervos, cu tricou ne­gru multa, își scutură ploaia de confeti de pe chelie și răspunde sec cînd îl întreb ce fel de bere are: Tuborg. Băieții poartă rochii cu­su­­te parcă din prosoapele bunici­lor, fetele au rochii prelungi cu flori multicolore. Întîlnești orice: de la modeștii care au optat pentru o pe­reche de pantaloni evazați, a­sor­tați cu o floare în păr, pînă la Hristoși cu coronițe de ghimpi și chitări în spate.

Pe scena improviaztă, cei din anul al IV-lea fac atmosfera. Nu citesc textul de pe foi și nu în­deam­nă gloata să bată din palme, iar bobocii sînt săritori atunci cînd îi cheamă pe scenă nevoia unui concurs. Au fost mai întîi împărțiți în trei echipe cu nume sugestive: Crizantemă, Lalea și Ghiocel au trebuit să ghicească melodiile ace­lor timpuri, în timp ce alți colegi de-ai lor, înarmați cu pensule și vopsea, au personalizat dubițele spe­cifice hipioților.

Săruturi pentru arhitecți

Astfel aveau pregătite toate in­gredientele pentru o călătorie spre nicăieri în căutarea absolutului. A cîștigat, desigur, dragostea. Lo­vi­tu­ra de grație de la final a fost pa­rada cos­tumelor, cu ochelari aviator și ple­­te pînă la brîu. O singură do­m­ni­­­șoară, nimerită parcă din gre­­șeală pe sce­nă, nu s-a putu ab­ți­ne să nu-și etaleze picioarele și no­ua ro­chi­ță de dantelă albă; ea probabil nu știe de Woodstock. Cîști­gă­tori au fost Anda și Ștefan, doi copii mărunți care se țineau timid de mînă și veneau direct din Ame­rica anilor ’70 și nu din Iașul lui 2009.

Fără criză, fără violență

Cînd a fost anunțat „bo­tezul”, s-au stins toate lumini­le, prin sală a pornit o fată gra­țioasă, împărțind cu gesturi le­je­re coronițe din flori și săruturi pe frunte bobocilor. Dar, la vederea silfidei, la coadă s-au așezat și cîți­va mai răsăriți, de anul trei sau patru. La Balul Bobocilor de la Ar­hitectură s-a dansat pînă dimi­nea­ță, pe ritmuri dulci ale unor tim­puri care n-au apus, iar studen­ții au știut să-și organizeze o petrece­re pe cinste, fără invitați sau multă reclamă. Sătui de atîta criză și vio­lență, studenții au strigat: „Pa­ce arhitecților!”

Anastasia CONDRUC