Studenția, pînă la ultima picătură

Viața de student Erasmus nu se măsoară în minute, ore sau zi­le. Pentru un student care știe că are de stat cinci luni într-un loc în ca­­­­­re poate fi cine vrea să fie, lu­cru­­­­­rile stau diferit. Nu zilele sînt im­­­­­portante și nici măcar sfîrșitul de săptămînă.  Unitatea de măsură a timpului pen­­tru erasmuși în Liege este noap­­­­­tea. Vorbesc de nopțile pe­tre­­­cu­­­te în discoteci, alături de cei­­lalți stu­­denți străini, de nopțile în care be­­rea de un euro și tequila de unul și jumătate fac din ore, mi­­nute.

De nop­­țile în care într-una din disco­te­­cile din Le Carre se mai găsește un pretext pentru pe­­treceri. Mier­curi este avanpre­mi­­era petrecerii de Halloween, ca­­re, desigur, este or­­ganizată sîm­­bătă, cînd a fost săr­bă­toa­rea. În nopțile de mier­­curi și joi, bel­gi­­­enii rămîn în ca­­sele lor, și lasă rin­gurile de dans li­­bere pen­tru stu­denții străini, care se adu­nă în dis­coteci pentru a se bu­­cu­ra de am­neziile parțiale pro­vo­­ca­te de shoturi consecutive de te­quila.

Gradele se strîng în saci

Timpul în Liege se măsoară în săp­­tămîni. Dar nu de luni pînă du­­­mi­­nică, ci de marți pînă marți, cînd studentul erasmus își dă sea­ma că au mai trecut șapte zile de cînd a scos sacii de gunoi în fața ușii. Sacii albaștri cu PET-uri și sa­­­­cii galbeni cu tot restul de­șe­u­ri­lor, aliniați la intrare în aș­tep­ta­rea ma­­­șinilor de gunoi, nu în­seam­nă de­­­cît că a mai trecut o săp­­tămînă din cele cinci luni.

To­tul este pe pla­­­cul studentului pentru că este li­­­ber să aleagă orice. Pî­nă și cur­su­­­ri­le pe care le ur­mea­ză. În Bel­gia, fa­cultatea e cu ade­vă­rat fa­cul­­­tativă și organizațiile stu­den­țești se asi­gură că facultatea să nu în­­­sem­ne doar cursuri, ci și ac­ti­vi­tăți în aer liber, excursii la Paris și Lon­dra cu bani puțini și pe­tre­ceri.

Sînt totuși rare tentati­ve­le de a se de­lecta altfel decît prin­tre pa­­hare de bere și muzica la ma­xi­mum. In­ten­ția de a se „culturali­za” la Noaptea Albă a Muzeelor din Bruxelles este repede în­lo­cu­­i­tă de mu­zica live și, din nou, be­­­rea din De­lirium Tremens, una din­tre ce­­le mai cunoscute ta­ver­­ne din oraș.

Regretele nu își fac locul în via­­­­ța studentului din Belgia. Ori­ce urmă de neliniște este ștear­să cu un stomac tratat cu vafe, car­to­fi prăjiți cu sosuri, care mai de ca­­­re mai picante, sau cu multi­tu­­di­­­nea de sortimente de bere și cio­­­co­lată care fac cu ochiul din vi­­tri­ne­le bine lustruite ale Liege-ului.

Raluca ȘIPUREL (Belgia)