Grammy-ul se cîntă a capella

Unul dintre cele mai ascultate și apreciate grupuri a capella al momentului, Pentatonix, a lansat anul trecut al cincilea album extended play (EP), „PTX, Vol. IV – Classics”. Acesta a mar­cat un moment de turnură în istoria gru­pu­lui, deoarece a fost ultimul lansat împreună cu Avi Kaplan, basistul formației, care a ales să părăsească trupa cîteva luni mai tîrziu.

Deși concentrați pe genul pop, Pen­ta­to­nix abordează în acest album genuri noi precum country, rock și blues. Piesa „Jolene”, inter­pre­tată împreună cu Dolly Parton, a cîștigat chiar premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare country a unui grup. Ultimul material discografic al formației este deschis de un cover la „Bohemian Rhapsody”, celebra melo­die a formației Queen, iar într-un articol din The Oklahoman, Brandy McDonnell, un cunoscut și apreciat critic muzical, scria că „varianta cvin­tetului exploatează la perfecție efectele vo­ca­le și armoniile binecunoscute ale grupului”.

A doua piesă este un alt cover, de data a­ceas­ta la piesa „Imagine”, scrisă de John Len­non. Într-un tempo mai lent, versurile meditative sînt completate de efectele a capella ce redau atmosfera plină de emoție a melodiei. Este urmată de „Boogie Woogie Bugle Boy”, piesă care a fost un hit în anii ’40 și este parte a topului Songs of the Century. Ritmul de șla­găr pe mișcările de dans demult uitate sînt captate și „modernizate” de Pentatonix, readu­cînd la viață piesa pentru ascultătorii zilelor noastre. Formația ne duce apoi „Over the Rai­n­bow”, piesă care o are în centru pe artista gru­pului, Kirstin Maldonado, într-unul din pu­ți­ne­le roluri de lead vocalist. Coverul păs­trea­ză direcția artistică a cîntecului, dar adaugă liniei melodice unele inflexiuni care o diferențiază de original.

Așa cum știu cu siguranță fanii Pen­ta­ton­ix, formația are obiceiul de a-i purta pe ascul­tă­tori în diferite timpuri, dar și în diferite țări. Astfel, piesa lansată în 1984 de formația norvegiană de synthpop „A-ha”, „Take on Me”, care inclu­dea o largă parte instrumentală ce varia de la chita­ra acustică pînă la pian și percuție, este cea de-a cincea piesă de pe album. Chiar dacă cuprin­de multe instrumente, vocaliștii de la Penta­tonix s-au descurcat de minune, iar fanii „A-ha” și-au arătat aprecierea în comentariile de pe YouTube.

De pe albumul grupului vocal nu putea lipsi nici Elvis Presley, melodia acestuia, „Can’t Help Falling in Love”, avîndu-l ca lead vocalist pe Mitch Grassi, tenorul „timid” al grupului, me­lodie care pregătește piesa finală, „Jolene”. A­lături de Dolly Parton, cea care a lansat me­lo­dia în anul 1973, Pentatonix încheie albumul cu versul „please, don’t take away my man!”, parcă o prevestire a plecării lui Avi Kaplan din trupă.

de Lorel ATOMEI