Taj Mahalul de la picioarele reginei

Producția „Victoria și Abdul” a fost ime­dia­t încadrată la film biografic, deși, așa cum se menționează încă de la începutul filmului, firul poveștii nu respectă întocmai is­toria. Mai degrabă o dramă inspirată pe a­lo­curi din viața Reginei Victoria, filmul o re­aduce pe marile ecrane pe actrița bri­ta­ni­că Judi Dench, cîștigătoare a unei statuete Os­car. Aceasta a mai jucat rolul reginei Victoria în filmul Mrs. Brown, care spune povestea de pri­etenie dintre regină și scoțianul John Brown la puțin timp de la moartea iubitului Prinţ Albert. Dacă actrița a impresionat prin jocul actoricesc, speculîndu-se deja că ar pu­tea cîștiga un nou trofeu la Premiile Aca­de­mi­ei Americane de Film, nu se poate spune a­celași lucru și despre Ali Fazal, cel care l-a in­terpretat pe Abdul. Fie pentru că este e­clip­sat de talentul actriței, fie pentru că personajul nu coincide cu temperamentul ac­to­ru­lui, lui Ali Fazal îi lipsește oportunitatea de a-și pune în scenă momentul de glorie.

Abdul Karim își petrece timpul notînd într-un catalog numele deținuților din o­ra­șul indian Agra, pînă cînd i se propune să că­lătorească, alături de un alt indian, în Ma­rea Britanie pentru a-i oferi reginei un simbol al recunoștinței din partea Indiei. În fața re­gi­nei, el este natural și nu ține cont de regulile stricte de la curte, ceea ce o face pe regina Vic­toria să-l îndrăgească pe Abdul, noul ei munshi (n.r. maestru spiritual). Cei doi în­cep să petreacă foarte mult timp împreună, în ciu­da tuturor britanicilor de la curtea regală, care o acuză pe regină de trădare. Agitația a­ris­to­craților devine uneori prea supărătoare pen­tru acțiunea filmului și ajunge pe alocuri să îl transforme într-un subiect de serial despre regalitate și ascensiune politică. Relația dintre personajele principale nu este foarte bine definită și poate produce cinefilului confu­zie, căci nu se știe dacă este doar prietenie, re­la­ție mamă-fiu sau iubire neîmpărtășită din ca­u­za diferenței de vîrstă, clasă socială sau religie. Legătura dintre regina Victoria și Abdul se ba­zează pe lucrurile mărunte, pe împărtășirea de amintiri, pe obiecte cu o valoare finan­cia­ră mică, dar care amintesc de sentimente pro­funde precum colierul pe care-l primește Ab­dul și care ascunde o fotografie cu regina Vic­toria, pe fructe de mango, abia descoperite de regină, și pe lecții de hindi ținute de indian.

Regizorul Stephen Frears pune accent pe decor, atmosferă istorică și ves­ti­men­ta­ție. Uneori apelează chiar la dialecte di­fe­ri­te din India pentru a oferi veridicitate ac­țiu­nii. Povestea filmului se bazează pe cartea jur­nalistei Shrabani Basu, cea care a des­co­pe­rit, în timpul a cinci ani de cercetări, docu­mente care atestă relația de prietenie dintre regină și indian.

Cultura indiană devine de multe ori su­biect de discuție dintre cele două personaje prin­cipale și, astfel, privitorul poate afla de­ta­lii nu doar despre curtea engleză, ci și despre cum a apărut monumentul Taj Mahal și despre viața de zi cu zi a indienilor su­pra­vegheați îndeaproape de ochii britanicilor.