Softul de la polonezi, o barieră lingvistică în depistarea plagiatelor

Una dintre cele mai importante teme de discuţie din educație este problema plagiatelor în universităţi. În martie, 2016, Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a dat o ordonanţă de urgenţă care privește modificarea şi completarea Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, şi anume OUG nr. 4/2016, prin care universităţile din România sînt obligate să folosească softuri anti-plagiat pentru lucrările de doctorat. În prezent, 29 de instituţii şi universităţi din România se află pe lista celor care folosesc contra-cost „sistemantiplagiat.ro”, un program recomandat de către MEN. Din totalul lor, trei sînt universități ieșene: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” (TUIASI), Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV) şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” (UMF) . Conducerile instituțiilor de învățămînt superior spun însă că softul are mai multe probleme – nu păstrează o bază de date cu lucrările verificate anterior și nici nu poate verifica plagiatul din limbi străine.

Înfiinţată în anul 2012, platforma recomandată de către MEN a fost cre­ată de către un profesor universi­­tar din Polonia şi aparţine firmei SC Plagiat-Sistem Antiplagiat Prin In­ter­net SRL, care aparţine la rîndul ei de firma poloneză „Plagiat.pl.”. Di­rectorii Consiliilor pentru Studiile U­niversitare de Doctorat (CSUD) ai celor trei instituţii de învăţămînt su­perior ieșean spun că două dintre ce­le mai mari probleme pe care le are softul, printre altele, sînt că nu dis­pu­­­ne de o bază de date şi că nu fa­ce traducere din alte limbi. Softul re­co­mandat de MEN nu păstrează fi­şi­e­rele încărcate anterior, astfel că o te­ză de doctorat nu poate fi com­pa­ra­tă cu una din anii anteriori.

Universitatea Tehnică „Gheo­r­ghe Asachi” din Iaşi (TUIASI) fo­lo­seşte softul recomandat de către MEN de aproximativ un an şi ju­mă­tate. „Noi, la TUIASI, avem a­chi­zi­țio­nat un soft din acesta, de similitu­­dine, care este agreat de Minister și mergem cu el. Problema nu este a sof­turilor de plagiat, ci a bazelor de date în care se uită acestea. Cineva poa­te să copieze, dintr-un articol scris într-o altă limbă, și-atunci pu­tem să avem softuri oricît de minu­­nate, că niciunul nu face traduceri”, a declarat prof. univ. dr. ing. Liviu Go­raş, directorul CSUD al TU­IA­SI.
Acesta a mai menţionat că e­xis­tă tehnici prin care, în lucrări, pot fi amestecate cuvintele astfel încît să nu fie detectate nici de sistemul an­ti-plagiat, nici de conducătorii de doc­torat. Instituțiile de învățămînt su­perior achiziționează accesul la a­cest soft, fie pe baza unui abonament lunar, fie măsurat în număr de caractere care sînt verificate pentru similitudini. Universitatea Teh­nică a cumpărat iniţial 25 de mili­oa­ne de caractere pentru suma de a­pro­ximativ 8.000 de lei, care s-au e­puizat între timp, motiv pentru ca­re, de curînd, au mai fost a­chi­zi­ţio­na­te alte 25 de milioane. „Asta e regula. Și mai este un aspect: în domeniul teh­nic există diagrame, există e­cu­a­ții, există notații și astea, iarăși, nu sînt ușor de sesizat. Sînt situații cînd, de exemplu, softul declară ca fiind pla­giată bibliografia. Deci găsesc în lucrări diferite aceeași biblio­gra­fi­e. Și asta nu-i plagiat, motiv pentru ca­re nu ne luăm strict după el”, a mai adăugat prof. univ. dr. ing. Liviu Go­raş.

Universităţile folosesc un sitem anti-plagiat creat în Polonia

Acelaşi site de verificare îl fo­lo­seşte şi Universitatea de Ştiinţe A­gri­cole şi Medicină Veterinară „Ion Io­nescu de la Brad” din Iaşi (U­SA­M­V). „Problemele nu sînt de costuri, ci de similitudini. Cele mai multe apar la începutul lucrării pentru că ai deja ti­tlul, universitatea, facultatea şi toa­te astea trec drept plagiat. Nu e a­tî­t de inteligent ca să elimine aceste lu­cruri, el le ia şi îţi spune ca le-ai re­pe­tat de foarte multe ori. În aceste ca­zuri trebuie să reformulăm toate cu­vintele ca să treacă de comisie”, a de­clarat prof. univ. dr. Valeriu V. Co­tea, directorul CSUD al USAMV Ia­şi.

Softul evaluează gradul de si­mi­litudine a unei lucrări, existînd trei si­tuații – dacă mai puțin de 15% din materialul studiat este considerat a fi similar cu cel din alte lucrări, co­mi­siile de analiză a doctoratelor trec cu vederea acest aspect, dacă procentul se află între 15 și 40% similitudi­ni­­le sînt verificate de către student și con­­ducătorul de doctorat și apoi re­for­mulate, iar dacă procentul este mai mare de 40% sînt considerate lu­crări plagiate și respinse. Prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea a mai spus că sof­tul consideră bibliografia și ci­ta­tele ca fiind plagiate și le adaugă la procentul de similitudine.

„În sistemul Bologna, să faci o te­z­ă de doctorat în trei ani de zile, mai ales la Agronomie, unde nouă ne tre­­buie trei ani de cercetări ca să con­fir­măm rezultatele, este o muncă ti­ta­ni­că. Într-un an condiţiile sînt în­tr-un fel, în alt an sînt altfel; într-un an plo­­uă, într-un an este secetă şi nu ştii pe care date să le alegi şi atunci tre­buie mai multe cercetări. Se fac e­for­turi deosebite din partea u­ni­ver­si­tă­ţii, inclusiv materiale din partea pr­ofesorilor şi în mod deosebit din par­­­tea doctoranzilor ca să scoată niş­te teze de calitate”, a adăugat prof. univ. dr. Neculai Muntenu, membru CSUD al USAMV Iaşi.

Pentru verificarea originalităţii te­zelor de doctorat, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Po­­pa” din Iaşi (UMF) foloseşte, de un an, siteul „Plagiat.pl”, acesta a­flîn­­du-se pe lista programelor re­cu­nos­cute de către Consiliul Na­ţio­nal pen­tru Atestarea Titlurilor, Di­plo­me­­lor şi Certificatelor Universitare (C­­NATDCU) în vederea stabilirii gra­­dului de similitudine pentru lu­cră­ri­le ştiintifice. „Universitatea a de­ma­rat, prin publicarea unui a­nunţ de consultare piaţă, procedura de a­chi­ziţie a unui soft antiplagiat propriu, ale cărui caracteristici trebuie să respecte OM nr. 34­85­/2­4.­03.­20­16.­ La momentul actual procedura es­te în desfăşurare, astfel încît nu pu­tem face precizări referitoare la costu­ri”, a declarat prof. univ. dr. Irina-Dra­ga Căruntu, director CSUD al UMF.

„SafeAssign” era folosit iniţial doar de FEEA

Școala doctorală a Universității „A­lexandru Ioan Cuza” din Iași (U­AIC) folosește, din martie 2016, „Sa­feAssign”, un modul din cadrul a­pli­cației de E-learning numită „Black­board”. Programul era utili­zat de că­tre Facultatea de Eco­no­mi­e și Ad­mi­nistrarea Afacerilor (FE­AA) din anul 2009, cînd se verificau te­ze de li­cență sau de master, dar și lu­cră­­ri științifice. „Noi, acum, sîntem o­bli­ga­ți de lege să-l folosim pentru ab­so­lut toate lucrările de doctorat. Era și î­nainte folosit, dar nu numai pentru doc­toranzi”, a declarat prof. univ. dr. Ovidiu Cârjă, directorul CSUD al UAIC. Acesta a amintit că unul din­tre punctele pe care le urmărește or­di­nul dat de minister face referință la o listă cu programele agreate de a­ces­ta, „SafeAssign” regăsindu-se pe lis­ta respectivă – „noi, dacă avem pro­­gramul nostru, n-avem niciun in­teres să folosim altul”.

Procesul prin care sînt elabora­te rapoartele de similitudine începe prin încărcarea, pe platformă, a u­nui fișier care poate fi în format .doc, .pdf sau .txt, modulul efectuînd că­utări similare cu cele pe care le fa­ce un motor de căutare, cum este Go­o­gle. Însă, spre deosebire de un mo­tor de căutare care face asta doar pe In­ter­net, el mai caută și în propria ba­ză de date, cu fișiere încărcate an­te­rior. Cu alte cuvinte, „SafeAssign” po­a­te verifica lucrări, proiecte sau fi­și­ere și din sesiunile precedente de ve­­rificare. „Fișierele deja încărcate vin din facultate, din baza de date a a­pli­cației «Blackboard» – pentru că mai sînt și alte universități care o fo­losesc, de pe Internet și dintr-o ba­ză de date internațională, cu articole ști­­ințifice, care se numește «Pro­Qu­est»”, a declarat Lucian Be­re­chet, ad­ministrator E-learning Black­boar­d. Căutarea se face după pro­po­zi­ții, fraze și paragrafe, pe baza u­nor a­socieri de cîte trei cuvinte, ex­cep­tî­nd prepozițiile, care să apară sub for­­ma unor secvențe cu înțeles.
Printre metodele pe care le fo­lo­sesc studenții pentru a eluda verifi­­ca­rea se găsesc tehnici de introdu­ce­re a unor imagini în loc de text; prac­tic, pagina cu documentul este trans­­for­mată în imagine în loc de text. Tot­­odată, ei pot introduce caracte­re albe, care să simuleze spațiul dintre cuvinte, sau caractere speciale, în loc de cele latine, și care să arate la fel. „Adică un A care arată ca un A nor­mal, introdus de la tastatură, dar ca­re este adăugat prin coduri ASCII. De tipul acesta de încercări își dă sea­­ma cel care verifică lucrarea, și nu a­plicația. Dacă fișierul este modificat de studenți sau de autori îţi trimite no­tificări. Inițial, îți arată un procent bun și îți spune că nu recunoaşte ca­racterele”, a adăugat Lucian Be­re­chet.

Soluția ar fi ca textul să fie co­piat dintr-o sursă în alta, de regulă fi­ind folosit Notepad. Plata pentru a­plicație se face prin abonament, a­nu­al, și variază în funcție de numărul de utilizatori ai aplicației. „Inițial, e­­rau undeva pe la 30-40.000 de do­la­ri pentru că aplicația e din A­me­ri­ca”, a mai specificat Lucian Be­re­chet.
Soluţia la problemele enunţate de directorii CSUD ar putea fi o a­pli­caţie care translează din treizeci de lim­bi şi care poate identifica zece ti­puri de plagiat – Turnitin. Re­pre­zen­tanții universităților spun însă că aplicaţia costă prea mult pentru bu­getele disponibile universităţilor ie­şene, prețul ridicîndu-se pînă la trei dolari pentru fiecare student.

De Beatrice Juravle și Mădălina Robu