O altfel de analiză a realității

„Viața de zi cu zi e o ma­te­ma­ti­că, iar matematica nu este de înțeles chiar pentru oricine”, spune Marian fîs­tîcindu-se și încercînd să dea cor­pului o poziție cît mai firească. Mic de statură, brunețel și stingher ca un copil ce intră în prima zi de școală, se așează mai bine în scaunul vi­și­niu cu dungi aurite și încearcă să-și as­cun­dă emoțiile.

Marian Constantin Mereu este stu­dent în anul I la Facultatea de Au­tomatică și Calculatoare de la Universitatea Tehnică „Gheorghe A­sa­chi” și recent a cîștigat medalia de ar­gint la Olimpiada Internațioală de Matematică pentru studenți -South Eastern European Mathema­ti­cal Olympiad for University Students 2016 (SEEMOUS). Deși nu este primul său concurs de acest gen, spune că e prima dată cînd obține un premiu și o satisfacție atît de mare. „Ne pregăteam cam patru ore pe zi în săptămînile dinainte. A fost mult de muncă, dar experiența și-a meri­tat efortul”, vorbește tînărul, ezi­tînd, despre timpul în care s-a pregătit pen­tru examen.

Marian știe că întotdeauna a fost atras de logica numerelor, încă de cînd era mic și voia să demonstre­ze și să reușească prin forțe proprii. „U­neori, cînd nu știam să rezolv vreo problemă, mergeam să-l rog pe ta­ta să mă ajute și imediat ce a­jun­geam lîn­gă el reușeam să îmi dau seama cum trebuie să fac. Cred că devenea mai important să reușesc eu să gă­sesc un răspuns”, mărturisește el zîm­bind melancolic, ca și cum s-ar fi întors pentru cîteva momente în timp, în perioada în care pasiunea sa abia își avea începutul.

După o jumătate de oră în care ti­miditatea s-a lăsat expusă pe conturul feței, dînd un tremur nefiresc o­chilor castanii și o poziție țeapănă cor­pului, aerul oficial dat situației a fost înlocuit de o detașare in­fan­tilă. Marian s-a ancorat în teorii despre mo­tivație, modele de viață și mun­că, iar mai apoi, ca o pauză în res­pi­ra­ți­e, despre comportamente umane ciu­date. Îmi spune amuzat că îi este greu să rețină numele oamenilor și că asta îl pune de multe ori în tot felul de situații jenante.

Confirmarea spuselor sale nu în­tîrzie să apară căci unul dintre co­le­gii mai mari din liceu îl bate prie­te­nește pe umăr. „Mariane, sper că-ți mai amintești cine sînt. Veneai în anii trecuți la mine în clasă și făceai pre­gătire la mate. Încă te mai ocupi cu asta?”, îl întreabă acesta. Vădit încurcat, băiatul încearcă să-și a­min­teas­că numele amicului său, dar reu­șeș­te să îngîne doar un salut slab și-o con­firmare din cap pentru a scăpa repede din conversație.

Cînd nu rezolvă ecuații, Marian cochetează cu informatica sau petrece timpul cu prietenii săi, cu care împarte aceeași pasiune legată de cifre. Gîndirea matematică îl ur­mă­reș­te și-n viața cotidiană, în relațiile cu cei de lîngă el, căci recunoaște că nu rezistă fără să analizez intens si­tu­ațiile și mai ales oamenii. „Prefer să privesc un lucru prin toate unghiu­ri­le pe care le zăresc și apoi să ac­ți­o­nez. La fel e și cu oamenii, de asta nu am foar­te mulți prieteni. De ce să faci ce­va care nu îți aduce niciun fo­los?”, spune el.

de Andreea ANTON