Non-Stop, lăcaş al poveştilor de cartier

Lungmetrajul lui Dan Chişu a reuşit să sur­prindă prin scenariul simplu, dar bine ju­cat de actorii tineri prezenţi în „Bucureşti Non-Stop”. De data aceasta principala u­neal­tă a filmului este un chioşc aflat într-un car­tier de blocuri, un fel de templu al u­mo­ru­lui şi tristeţii. Magazinul merge pe ti­pa­rul clasic al non-stopurilor, unde istorisirile în­cep să apară la nouă şi se sfîrşesc la cinci di­mineaţa.

Acesta găzduieşte nenumărate în­tîmplări ale vieţii de zi cu zi, cum ar fi cea a îndrăgostiţilor, a bătrînilor, a taximetristului, a prostituatei şi peştelui ei şi a celor doi golani care încearcă cu orice preţ să facă rost de bani.

Cele patru situaţii sînt legate printr-un cordon de către cel care, în final, ajunge să pă­trundă în fiecare poveste cu sfaturi sau chiar emoţional, Achim (Gheorghe Ifrim), vîn­zătorul de la non-stopul „din colţ”. E­cra­nizarea pune ca supra temă iubirea, vă­zu­tă diferit prin ochii celor patru categorii de personaje. Povestea celor doi vîrstnici se sfîr­şeşte odată cu moartea bătrînei în timp ce cu un etaj mai sus cei doi îndrăgostiţi trec la o altă etapa a vieţii lor. Femeia u­şoa­ră obligată de şeful ei să se prostitueze este sal­vată de un taximetrist şi dusă la Bo­to­şani. Doar cei doi băieţi de cartier dau greş în ceea ce şi-au propus şi ajung să fie în­şe­laţi.

Jeny (Olimpia Melinte) este mama ca­re-şi doreşte să ajungă la copilul ei, chiar dacă asta înseamnă asumarea unor sacrificii. Pe un alt plan se află cuplul de tineri care îşi încep povestea de dragoste. Scopul regizorului a fost de a face o introspecţie în viaţa acestor „oameni ordinari, în situaţii extraordinare”.

Filmul, în ansamblul său, este un amalgam de momente cheie ale vieţii, momente care marchează existenţa umană și o cres­tea­ză adînc. Umorul expune uşurinţa parcurgerii acestui drum care, deşi pare lung şi anevoios, este, de fapt, o proiecţie a do­rin­ţe­lor noastre. Chiar dacă nu este o pe­li­cu­lă ex­trem de profundă, personajele sînt u­șor de înțeles, iar situațiile comice te destind. Prin urmare e locul perfect să te adă­pos­tești de realitate pentru o ora jumătate.

Text de Anca MICODAN