Aproape scenariu

După ce nu te mai tîrăști și-ncepi deja să mergi, te-ndrepți că­tre-a deveni un „om cu pi­cio­a­re­le pe pămînt”. Dacă nu te-n­drepți singur, te-mping cei din jur din toate părțile sau te lo­vești de fel de fel de dulapuri atîrnate prin viață. Chiar dacă, din gre­șea­lă, realizezi că te afli pe calea cea bună, tu încă ești conștient că dac-ai atins pămîntul nu-n­sea­mnă c-ai și nimerit mișcarea de rotație potrivită. Nu ți-ai ales singur pla­ne­ta și nici măcar dreptul s-o a­li­niezi împreună cu celelalte, du­pă cum ai vrea, nu-l ai. Te-au pus de­geaba să le-nveți ordinea-n spa­țiu în școala generală. Poți acum doar să te uiți la ele prin enciclcopedii, atlase sau filme documentare și să te-ncrunți în fața aranjamentului perfect, mereu același, indiferent în fața oricărei respirații oprite sau accele­ra­te.

Exagerezi. Planetele, stelele căzătoare, poveștile, chiromanțiile – toa­te s-au transformat peste noapte într-un ambalaj mitic. Nu-ți lasă nicio pa­u­ză-n gîndire și foșnește la tine-n creier ca o bucată de staniol scrîșnită-n­tre degete. Așa ești tu, ai început să lupți pentru punțile astea secrete-n Sistemul Solar mai ceva ca firmele de construcții pentru autostrăzi. Acum cazi într-o nebuloasă. Peste cinci minute te ridici și-ți ștergi petele de pe ochelari în realitate. E-o joacă labirintică de-a v-ați ascunselea cu do­rințe, împliniri și tot felul de scurtături planetare. Nu știi dac-ai crescut de tot, dac-ar trebui să te mai joci sau dacă toate tertipurile astea lu­mești vor instiga toată viața mai mult decît orice-au mai descoperit cer­ce­tătorii britanici. Acum instigă.

Îmi desenez liniile din palmă pe hîrtie. Număr planetele cu degetul pe monitor. Adun lucruri de-mplinit cît pentru toate stelele. Nu știu totuși încă dacă extratereștii există și apa din pahar azi nu-i de pe Marte, e tot de la chiuvetă. Luate chiar și-ntr-o ordine aleatorie, toate mă fac să vreau să aflu cine-a spus prima dată: „Opriți planeta! Vreau să cobor!”. Era un regizor francez, Claude Lelouch. Îi mulțumesc. Acum vreau și eu.

de Alexandra Creangă