Primul contact intim cu un robot

Ce-ți faci tu cu mîna ta, se chea­mă selfie! E cea mai tare chestie pe care am auzit-o în ultima vreme. A fost nevoie de niște aparate foto care să-ți permită să te pozezi oriunde-oricînd ca să trezim narcisismul în noi? Sau am avut în noi mereu do­rin­ța asta de a ne expune, doar că foloseam alte mijloace. Și totuși, par­că ieșitul pe ulița satului, osten­ta­tiv, nu egalează selfie-ul.

Le-am văzut pe toate: selfie în o­glindă cu două degete ale vic­to­ri­ei doar că pe orizontală, nu pe ver­ti­ca­lă, cu buzișoare țuguiate, cu ochi ino­cenți care rostesc: cum? sînt po­za­tă? Chiar acum? Și mai sînt și selfie-urile lucrate, repetate de n ori pînă la varianta de Facebook, pînă cînd fața intră în expresia: mă poți poza oricînd, sînt drăguță în orice poză! Am și încercat cîteva poze, fi­nuț, nu spun care… Și nu știu să zic ce m-a făcut să ridic telefonul, să poziționez bine obiectivul și să zîmbesc… Selfie-ul este, pe undeva, prima experiență intimă pe care o ai cu un robot. Pînă acolo a ajuns tehnologia. Ce-ți oferă în schimb telefonul? Tragedii atunci cînd se strică, isterie cînd nu-i merge In­ter­netul… Zîmbetele pe care de obicei le aveam în intimitate sau păstrate pen­tru momente sau oameni dragi sînt înghițite hulpav de o memorie rece de telefon. Bine, apoi dis­tri­bu­i­te într-o rețea care la rîndul ei a pus în groapa comună zîmbete false. Mul­te, identice, chinuite unele, al­te­le chiar pline de culoare.

E clar, am in­trat în tăvălugul hip­sterilor care caută raza de soare în balta de ploaie, dar dacă am da drumul la zîmbetele astea să hălă­du­iască pe străzi, ziua în amiaza mare, într-o explozie de veselie. Nu e nicio problemă să-ți postezi bebelușii goi pe rețelele de so­cia­li­za­re, burțile de gravide, cinele în fa­milie și gesturile calde în fața mi­i­lor de friends, dar e nepotrivit să-i zîmbești unui amărît în metrou sau măcar unui prieten din offline.

S-or mai închide telefoane în nas în secolul selfie-urilor? Eu n-am mai auzit. În schimb răzbunarea per­fectă este „să dai block” pe Face­book, să refuzi omului accesul la universul tău virtual. Și învățăm cu pași mici cum să ne protejăm în online de hoți, fără să ne dăm nu­mere de telefon sau adrese. Uităm însă să interacționăm cu oamenii pe stradă. Dar pînă la urmă, ce-ți faci tu cu mîna ta…

de Andreea ARHIP | reporter TVR