Campionii recordurilor

Se spune adesea că în fotbal publicul reprezintă cel de-al 12-lea ju­­cător. Dacă-i adevărat, atunci marți seara, pe Arena Națională, Steaua a luptat împotriva celor de la Schalke cu un om în minus, în­re­gis­trînd un record negativ al numărului de bilete vîndute vre­o­da­tă în Champion’s League. Deci o parte din bătălie era pier­du­tă dinainte de a începe.

Chiar și așa, echipa bucu­reș­tea­nă s-a aruncat precum un cîine turbat la gîtul germanilor. Au încercat să atace de fiecare dată cînd s-au aflat în posesie, au șutat spre poartă și au alergat după fiecare minge pierdută însă s-a văzut clar că ceva tot lipsește. Jocul Stelei și-a pierdut de mult timp fuiditatea și de fie­ca­re dată cînd se apropie de poarta ad­ver­sarilor jocul de șah parcă se tran­sformă într-unul de barbut. Nu se mai șutează după scheme bine gîn­dite și planuri digerate pe hîr­tie, ci se aruncă cu mingi în careu, iar dacă Piovaccari sau Kapetanos prind o zi bună, e posibil să marcheaze. Astfel de strategii poate merg în cam­pionatul nostru, însă cînd a­jungi în liga cea mare trebuie să te aș­tepți măcar ca adversarii să-ți stu­dieze manevrele și să-ți spargă ti­pa­­rul.

De asemenea, mai există o ca­u­ză pentru care Steaua n-a reușit încă să bată pe cineva în Liga Campi­o­ni­lor. E vorba despre componența echipei. În ultimii ani, de fiecare dată cînd s-a vorbit despre com­pe­ti­țiile europene, s-a vorbit mai mult despre banii pe care echipa îi va dobîndi, decît despre trans­fe­ruri sau pregătirea jucătorilor. S-au dus vremurile în care fotbalul româ­nesc era sărac lipit pămîntului, iar din zecile de milioane de la ligă te-ai aș­tepta să vină măcar un nume mai important în lotul bucureș­te­ni­­lor. Însă printre jucătorii noi se nu­mă­ră doar cei ve­niți pe gratis din cam­pionatele străine, sau fotbaliști ca­re au mai jucat în trecut la Steaua, au plecat, au vă­zut că nu merge și s-au reîntors la căl­du­rică.

Tot la finalul meciului de marți, echipa noastră a mai stabilit o contraperformanță egalînd recor­dul lui Spartak Moscova, acela de 22 de meciuri în Champions League fără victorie, și este posibil să-l depă­șim etapa viitoare cînd vom juca impotriva lui Chelsea. Or fi tre­cut vreo cîțiva zeci de ani de cînd Ducadam apăra patru penalty-uri, însă ceva nu s-a schimbat. Încă mai facem recorduri.

Iulian BÎRZOI